Clădirea (demisol, parter, etaj, pod/mansardă) a fost construită în anii 1930 - 1931, după planurile arhitectului Coloman Halász. Este în stil modernist interbelic, cu acoperiş în patru ape, cu învelitoare de ţiglă şi lucarne dreptunghiulare, având, la etaj, un bovindou pe colţul de sud-vest. Muzeul ocupă un apartament la parter, compus din trei săli cu expoziţia de bază şi depozitul de documente. La demisol sunt organizate birourile şi un depozit de cărţi, mobilier şi obiecte. Casa ''Ştefan Baciu'' este primul muzeu dedicat unui român din diaspora, Ştefan Baciu (n. Bra&...#351;ov,1918 - d. 1993, Honolulu), poet, eseist, memorialist, ziarist, critic de artă, traducător, diplomat, profesor universitar. Colecţiile muzeului cuprind aproximativ 10.000 unităţi: lucrări de artă decorativă şi plastică (mobilier stil Biedermeier, porţelanuri, fildeş, picturi), fotografii, o bibliotecă cu 3.700 de volume (în limbile română, latină, germană, franceză, engleză, spaniolă, portugheză, multe din ele, în primă ediţie) şi peste 1.800 de manuscrise şi documente, care au aparţinut nu numai poetului, ci întregii familii Baciu: Ioan Baciu (tatăl poetului - profesor de germană şi latină la Liceul Andrei Şaguna), Elisabeta (mama - n. Sager), Ioana (sora, teatrolog - căsătorită Mărgineanu), Mira (soţia poetului, farmacistă ca formaţie de bază şi ajunsă profesor universitar de Literatură franceză contemporană, iar în ultimul an de viaţă, pictoriţă - n. Simian) şi Ovidiu-Corneliu Mărgineanu (cumnat, stomatolog - fondatorul muzeului). În centrul atenţiei se află biblioteca, în care sunt expuse cca. 1.900 de cărţi şi reviste (de menţionat, la reviste, câteva exemplare din Mele - scrisoare internaţională de poezie, în care s-au publicat scrieri originale în 8 - 10 limbi/număr) şi trei din cele şase vitrine (în care se află primele ediţii ale plachetelor publicate de Ştefan Baciu în România, câteva ediţii ale lucrărilor sale în spaniolă şi portugheză, şi diplome).
Localizare