| Descriere | În cadrul unei săli săpate în masivul de sare, de circa 250 m. p., la primul orizont al minei, cca. 50 m adâncime, se prezintă istoria folosirii acestui mineral de la primele atestări arheologice, inclusiv din unele situri din regiunea Cernăuţi, azi Ucraina. Se începe cu istoria formării zăcămintelor din ţară şi cu proprietăţile sării, inclusiv terapeutice. deoarece în incinta salinei populaţia cucuteniană, în urma cu circa 6.000 a exploatat sare, prin fierberea saramurii în vase conice, de unică folosinţă (briquetaje), deci recristalizare. Aici M. Andronic a efectuat inclusiv săpături arheologice, la care se face referinţa în expoziţie. Un alt moment ilustrat în nişele săpate în pereţii sălii, inclusiv prin reconstituiri grafice, este cel legat de existenţa în localitate, la poalele culmei deluroase Călugăriţa, a unui metoh al mănăstirii Humorului, ce avea ca principală activitate administrarea surselor de apă sărată, de la care se obţineau veacuri la rând venituri de loc de neglijat. Sunt însă prezentate şi alte slatini din spaţiul bucovinean, folosite în evul mediu.
Alte informaţii şi documente se leagă de perioada de după cotropirea Bucovinei de către austrieci, 1775, când încep să se facă prospecţiuni geologice, dar şi primele cazane evaporatoare, totul culminând cu deschiderea la Cacica a viitoarei mine (1792).
O altă perioadă distinctă este cea interbelică, documentată inclusiv cu copiile unor acte oficiale din arhiva de stat de la Cernăuţi, unde apar şi informaţii, din nou, despre minoritatea poloneză din Cacica, care a fost angrenată în special în această activitate minieră.
In sfârşit, este tratată şi perioada comunistă, în spaţiul central al muzeului fiind expuse reconstituirea unei fântâni de slatină, dar şi diverse utilaje mai vechi sau mai noi, folosite în exploatarea de la Cacica.
Autorul muzeului, realizat sub egida Societăţii Culturale Stefan cel Mare, este arheologul expert dr. Mugur Andronic. |
