În inima Carpaţilor de Curbură, Soveja este de multă vreme o renumita staţiune turistică, cu izvoare minerale, sărate, bune pentru sănătate. Dincolo de frumuseţea Munţilor Vrancei şi de aerul ozonat, turiştii descoperă o comună liniştită, cu locuitori iubitori de tradiţii şi mândri de identitatea lor de sovejeni, cu origini îndepărtate în Rucăr şi Dragoslavele, din judeţul Argeş, nu în Vrancea. În portul, datinile şi obiceiurile lor găseşti urme din Argeş, dar şi influenţe vrâncene şi din sudul Moldovei. In zonă s-au... dat lupte grele în timpul Primului Război Mondial, în amintirea cărora s-a ridicat şi la Soveja un mausoleu. Dar călătoria în trecut îl poartă pe vizitator mult mai departe în trecut; tot aici se află o mănăstire a lui Matei Basarab, zidită în 1645, unde a fost surghiunit Alecu Russo, ocazie cu care scriitorul a cules „Mioriţa''. Născută în zona Tecuciului, Maria Chiriţă şi-a petrecut viaţa prin satele de pe valea Siretului şi la Tecuci, unde a fost profesoară de limba română. Odată cu cercetările etnologice, adună obiecte şi, susţinută de familie, colecţionează de mai bine de 40 de ani. Maria Chiriţă şi-a deschis muzeul în Soveja, deoarece venea aici în vacanţă şi remarcase că este o comunitate care îşi preţuieşte tradiţiile. De aceea, în 2003, Maria Chiriţă a cumpărat o casă destul de nouă, din 1953, dar lucrată în stil tradiţional, cu cameră bună, tindă, odaie de locuit şi celar. A renovat-o păstrând soba cu căiţă, prevăzută cu un loc mic pentru rugăciune. Şi-a dorit ca expoziţia să redea imaginea unei gospodării tradiţionale locale, dar a amenajat-o cu libertate, o libertate datorată studiilor de etnologie, văzând cultura locală în fluiditatea ei, în influenţe şi asemănări, mai degrabă decât într-un specific restrictiv. Cum în Soveja sunt influenţe din Moldova de Sud, şi-a adus şi colecţia de 150 de prosoape ceremoniale din zona Tecuciului, chiar dacă în Soveja nu se foloseau, şi a amenajat şi o odaie cu mobila părinţilor ei. În rest, a împărţit obiectele expuse (o parte din cele peste 1000 de piese) în colţuri tematice: colţul fierarului, al lemnarului, al cânepei, al gospodarului. În bucătărie, are ceramică din toată ţara, apoi, dinspre părţile gălăţene, tava de colaci şi tingirea de dulceaţă. În colţul laptelui, coşuleţ pentru brânză la coşuleţ, specialitate adusă din Rucăr, tiparele de caş, fiecare familie având modelul propriu. Colţul bărbatului, mocanul din Soveja, cu gluga cusută cu cruce, să-l apere, samar, baltag, desagi, tarniţa. În colţul femeii, ciubăr de spălat rufele, mai şi frecător, chiup de borş, coşuleţ de cules fructe de pădure, pocriş, gavanos pentru magiun. Leagăn pentru copii, peticul specific zonei (o pernuţă pentru protecţia copilului), scutec de lână, cărţi de cult vechi, pasărea-suflet şi multe altele, toate, detalii ale unei lumi complicate, greu de reconstituit, dar în care Maria Chiriţă, ca şi fiica ei, Eliza, care împărtăşeşte pasiunea părinţilor şi se implică în proiecte educative, culturale şi artistice, graţie cunoştinţelor adunate în ani de cercetări, se mişcă cu uşurinţă.
Localizare