Casă particulară ridicată la sfârşitul secolului al XIX-lea, a aparţinut medicului ieşean, neurochirurg N. Oblu. Naţionalizată în perioada regimului comunist a fost retrocedată după revoluţia din 1989. În 2007 a fost achiziţionată de Universitatea „Al. I. Cuza'' pentru muzeu, când a fost restaurată şi modernizată, păstrându-i-se specificul stilului arhitectural neogotic cu elemente de art nouveau. Instituţia, care deţine statutul de departament în cadrul Universităţii, cumulează dubla tradiţie a valorificării materialelor rezultate din cercetăril...e arheologice şi a celor care aparţin de istoria vieţii academice. Prima entitate dedicată conservării antichităţilor intrate în patrimoniul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza'' din Iaşi ca urmare a excavaţiilor arheologice din arealul culturii Cucuteni a luat naştere în 1916 prin eforturile profesorului Orest Tafrali (Muzeul de Antichităţi). După al doilea război modial aceste obiecte au trecut în custodia Muzeului de Istorie a Moldovei, instituţie subordonată Ministerului Culturii. Cercetările întreprinse în perioada postbelică de către arheologii care au activat în cadrul Facultăţii de Istorie sau la Institutul de Arheologie din Iaşi, precum Radu Vulpe, Mircea Petrescu-Dîmboviţa, Marin Dinu, Attila László, Dan Monah şi Nicolae Ursulescu au dus la constituirea unei noi colecţii reprezentative pentru viaţa materială şi manifestările spirituale care au făcut celebră această străveche civilizaţie. Unele dintre cele mai valoroase piese, obţinute în urma mai multor campanii de săpături, la care se adaugă exponate provenind din Colecţia Fundaţiei Cucuteni pentru mileniul III, sunt acum reunite în cadrul Muzeului Universităţii „Alexandru Ioan Cuza'' din Iaşi. Spaţiul dedicat civilizaţiei Cucuteni este amenajat într-o manieră modernă, astfel încât imaginile care reproduc scene din viaţa cotidiană sunt ilustrate cu ajutorul unor exponate originale. În camera centrală oaspeţii se văd transpuşi în intimitatea domeniului fascinant al cercetărilor arheologice, prin intermediul unei reconstituiri de amploare, care redă diversele stadii ale explorării, de la investigaţia pe teren, până la restaurarea pieselor prelevate în urma săpăturilor. Secţia dedicată civilizaţiei Cucuteni acordă un loc central tuturor creaţiilor aparţinând oamenilor din vechime, iar perimetrul expoziţional este organizat în raport de specificul acestor manifestări. Astfel, vizitatorii vor pătrunde mai întâi în sala artelor, putând privi celebrele vase cu motivul spiralei, pictate în roşu, negru şi alb, apoi urmează sala ocupaţiilor, unde a fost amenajată o locuinţă caracteristică epocii şi sunt expuse diverse unelte şi arme, pentru ca circuitul să se încheie în sala tezaurului, care găzduieşte exponate cu o valoare inestimabilă, precum podoabe şi obiecte de cult. În acest ultim spaţiu s-a urmărit crearea unei atmosfere speciale, prin relieful meandric al pereţilor de lut şi tavanul care reproduce cerul înstelat sub care şi-au făurit civilizaţia acum 7000 de ani locuitorii acestei părţi a Europei. Modul original de organizare a spaţiului este completat printr-un bogat material ilustrativ de factură audio-video, constând în prezentarea rezultatelor cercetărilor arheologice, în special a celor experimentale, astfel încât întregul ansamblu ajunge să restituie într-o manieră autentică un fragment din umanitatea de odinioară. Muzeul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza'' din Iaşi a funcţionat vreme de mai multe decenii în incinta Rectoratului. Prin grija lui Octav Davideanu au fost salvate mai multe bunuri de valoare, deşi nu toate au devenit accesibile publicului. O pare însemnată din patrimoniul documentar şi diverse obiecte cu semnificaţie simbolică deosebită se păstrează în diverse arhive particulare, precum şi în custodia unor instituţii precum Muzeul Petru Poni, Muzeul Unirii, Arhivele Statului etc. Unele dintre acestea au fost recuperate în ultimii ani prin donaţii şi achiziţii, apelându-se în acelaşi timp şi la obţinerea unor custodii. Noul local al Muzeului oferă secţiei academice un spaţiu generos, organizat atât după criterii tematice, cât şi prin raportare la diversele etape istorice prin care a trecut învăţământul superior ieşean. Astfel, a fost posibilă amenajarea unei replici a cabinetului rectoral, unde, pe lângă piesele de mobilier, pot fi admirate câteva dintre simbolurile Universităţii, precum ciocanul şi mistria folosite pe 23 mai 1893, la solemnitatea aşezării pietrei fundamentale a palatului universitar din Copou, primele decoraţii şi diverse sigilii. Un spaţiu consistent este alocat evoluţiei istorice a instituţiei, fiind marcate, cu ajutorul unor exponate reprezentative (steagurile primelor facultăţi, tablouri cu personalităţi, documente oficiale, medalii, fotografii, publicaţii), momentul inaugural şi aniversările din 1910/1911, 1960, 1985 şi 2010. Cea mai mare parte a spaţiului este dedicată evoluţiei disciplinelor academice, urmărindu-se ilustrarea realizărilor în planul cunoaşterii şi parcursul ştiinţific al personalităţilor emblematice. Diversele laboratoare, Muzeul de Istorie Naturală, Grădina Botanică şi Biblioteca Centrală Universitară beneficiază de o expunere adecvată, fiind marcată importanţa în planul cercetării a fiecăreia dintre aceste componente ale spaţiului academic. Un loc aparte este rezervat celor care de-a lungul timpului au fost studenţi ai acestei Universităţi, aceştia fiind înfăţişaţi atât din perspectiva activităţilor circumscrise spaţiului oficial, cât şi prin formele de manifestare care au excedat cadrul formal. De asemenea, relaţiile internaţionale ale celei mai vechi instituţii româneşti de învăţământ superior sunt evocate într-un cadru distinct. Pe lângă elementele de mobilier, menite să creeze o ambianţă academică, atmosfera este întreţinută din punct de vedere audio-vizual de filme care înfăţişează în română şi engleză istoria instituţiei