• Baze de date online:
  • Arheologie
  • Etnografie
  • Monumente
  • Muzee
  • Carte
  • Arte interpretative
  Pagina de pornire Înapoi English

Complexul Naţional Muzeal "Curtea Domnească"

Cod deținător6930500
DenumireComplexul Naţional Muzeal "Curtea Domnească"
JudețDâmboviţa
LocalitateaTÂRGOVIŞTE
AdresaCalea Domnească nr. 181
Cod postal130017
Telefon0245.613.946; 0245/612.877
Fax0245.612.877
Adresa E-MAILcontact@muzee-dambovitene.ro
Program9:00 - 18:30 (vara); 9:00 - 17:00 (iarna); luni: închis
DirectorOvidiu Cârstina
DescriereComplexul aulic a fost edificat între secolele XIV - XVII. Ansamblul monumental, reşedinţă a voievozilor Ţării Româneşti (1397 - 1714), se întinde pe o suprafaţă de 29.000 mp. Reprezentative pentru arhitectură şi arta românească, monumentele Curţii Domneşti cuprind elemente novatoare şi soluţii ce au influenţat puternic epoca. Monumente principale sunt: ruinele Palatului domnesc (secolele XV - XVII); Biserica Mare (1584), cu pictura interioară (1697) şi tabloul votiv Voievozii; Biserica Sf. Vineri (secolul al XV-lea); Turnul Chindiei, ridicat de domnitorul Vlad Ţepeş (1456 - 1462); Casa Bălaşa - azilul (1656); fortificaţiile (secolele XVI - XVII), ruine. Deşi principalele monumente existente aici datează din perioada de după Mircea cel Bătrân, săpăturile arheologice au scos la iveală o interesantă fortificaţie şi casa numită a Pârcălabului, cât şi alte vestigii datate în a doua jumătate a secolului al XIV-lea, anterioare domniei lui Mircea cel Bătrân, puţin reprezentate acum în cadrul complexului muzeal. Arta bisericească din epoca brâncovenească este reprezentată prin: pictură, veşminte preoţeşti, tipărituri, podoabe, mobilier, lespezi de mormânt, ceramică, arme, discuri ornamentale, fresce. După Câmpulung (Campolongo, sfârşitul secolului al XIII-lea) şi Argeş (Argyas, prima jumătate a secolului al XIV-lea), Târgoviştea a devenit, încă din a doua jumătate a secolului al XIV-lea (cca. 1368), curte domnească secundară, iar din primul deceniu al secolului al XV-lea reşedinţă principală a voievodului Mihail (cca. 1409-1420), fiul şi asociatul la domnie al lui Mircea cel Bătrân (1386-1418), domnul Ţării Româneşti (Maior Valachia). Din acest început de veac, curtea de pe valea Ialomiţei, potenţată în evoluţia sa de importante activităţi comerciale, precum şi de anumite circumstanţe politico-militare, a devenit, în scurt timp, principala reşedinţă a suveranilor Ţării Româneşti, curte care şi-a păstrat funcţiile, cu unele intermitenţe, până în prima jumătate a secolului al XVII-lea. Reperele fundamentale ale rapidului progres înregistrat de oraşul reşedinţă Târgovişte au fost reprezentate, în primul rând, de activarea drumului comercial care făcea legătura între oraşul transilvănean Braşov şi portul dunărean Brăila, situat în extrema estică a statului muntean, iar în cel de-al doilea rând de poziţia strategică a oraşului, devenit în anii 1368-1369 refugiu al familiei domneşti şi principalul centru de comandă al opera]iunilor militare din timpul războiului dintre Vladislav Vlaicu şi regele Ungariei, Ludovic de Anjou, conflict finalizat prin înfrângerea oştilor maghiare pe frontul de luptă de pe valea Ialomiţei. O altă menţiune importantă a oraşului este în legătură directă cu Cruciada de la Nicopole, când, în anul 1396, un tânăr scutier numit Johann Schiltberger, ajuns prizonier al otomanilor după celebra bătălie, va menţiona că a trecut în drumul său spre teatrul de război balcanic şi prin cele două capitale ale Ţării Româneşti, Argeş şi Târgovişte (Agrich und Türkoich). Poziţiei militare strategice a oraşului i s-a asociat şi calitatea de vamă comercială, prin care se impozita comerţul desfăşurat pe drumul Brăilei, precum şi cel promovat în Ţara Românească de negustorii din Polonia, interesaţi şi ei, desigur, de potenţialul economic al statului valah. Sfârşitul domniei lui Mircea cel Bătrân, care şi-a avut principala curte la Argeş, a marcat pozitiv destinul istoric al Târgoviştei, care devenea, odată cu urcarea lui Mihail I pe tronul statului muntean, reşedinţa principală a Ţării Româneşti. În scurt timp, după uciderea lui Mihail în primăvara anului 1420, în urma războiului împotriva lui Mahomed I, şi impunerea pe tron a lui Radu Praznaglava (1420-1422) de către sultanul otoman, scaunul de la Târgovişte va deveni principalul obiect de dispută al pretendenţilor de sânge basarabesc impuşi pe tron de către ireconciliabilele forţe ale timpului, regii maghiari şi sultanii otomani. Documentele interne de cancelarie, precum şi corespondenţa externă a domnilor atestă efervescenţa diplomatică de la curtea târgovişteană, plasată într-un mod cât se poate de fericit pe un mare drum comercial, dar şi într-un cadru geographic care permitea o apărare eficace sau o retragere facilă spre zona muntoasă. Relativ mica distanţă faţă de fluviul Dunărea, devenită prima linie a frontului antiotoman, precum şi apropierea de Transilvania au plasat curtea de la Târgovişte în avangarda iniţiativelor cruciate promovate, în primul rând, de domnii români, apoi de curia papală, regatul maghiar şi alte state cointeresate. La curtea de pe Ialomiţa au luat importante decizii politice, marii domni Dan al II-lea (1422-1431), Vlad Dracul (1437-1442, 1444-1447) şi fiul său Vlad Dracula (1448, 1356-1462, 1476), ultimii sfârşindu-şi domniile şi viaţa în urma unor lupte purtate la Târgovişte. Domnii menţionaţi au făcut celebru oraşul capitală, curtea de la Târgovişte situându-se, din perspectivă diplomatică, printre centrele politice de seamă ale Europei medievale. Începând cu anul 1462, când oraşul şi curtea au fost trecute prin foc şi sabie de Mahomed al II-lea, cel încununat în anul 1453 cu aureola de cuceritor al capitalei lui Constantin cel Mare, centrul politic al Ţării se va muta pe malul râului Dâmboviţa, în oraşul Bucureşti, întemeiat ca cetate de Vlad Dracula şi unul din punctele înaintate ale frontului antiotoman. Bucureştii vor deţine, însă, pentru scurt timp statutul de reşedinţă principală şi numai în vremea domniilor lui Radu cel Frumos (1462-1474), Basarab Laiotă (1473-1474, 1475-1477) şi Basarab Ţepeluş (1474, 1478-1481), asigurate militar de către Imperiul Otoman. Distrugerile provocate curţii din Bucureşti de incursiunile militare ale domnului Moldovei - celebrul Ştefan cel Mare (1457-1504), care va purta un lung şi glorios război antiotoman, în care va încerca să implice şi statul de la sud de Carpaţi - vor determina relocarea scaunului de domnie din nou la Târgovişte, circumstanţial între anii 1473- 1481, dar începând cu anul 1481, când debutează domnia lui Vlad Călugărul (1481-1495), şi până către anul 1545, oraşul va redeţine statutul de reşedinţă principală a Ţării Româneşti. Din deceniul şapte al secolului al XVI-lea Târgoviştea va împărţi statutul de reşedinţă secundară împreună cu reşedinţele din Piteşti şi Gherghiţa, Bucureştiul fiind în această perioadă centrul politic cel mai important al Ţării. Un destin favorabil curţii târgoviştene a fost reprezentat de iniţiativele ctitoriceşti ale cultivatului principe Petru Cercel (1583-1585), fiul lui Pătraşcu cel Bun (1554-1557), care a demarat un impresionant proiect de reconstrucţie a curţii domneşti, soldat cu o refacere masivă a componentelor arhitecturale din cadrul incintei. Scurta sa domnie a întrerupt într-o mare măsură finalizarea proiectului, dus pe mai departe de urmaşii săi aflaţi pe tronul Basarabilor. Ultimele două decenii ale secolului al XVI-lea, marcate de preparativele inevitabilului conflict militar dintre Habsburgi şi Imperiul Otoman, au repus pe harta marilor capitale europene şi Târgoviştea, devenită teatru de lupte în timpul Războiului cel Lung, la care au participat şi domnii Ţării Româneşti, epopeea lui Mihai Viteazul (1593-1601) sau campanile militare ale lui Radu Şerban (1602-1611) reprezentând remarcabile şi legendare pagini de istorie. Tributul plătit de oraş a fost mare, curtea devenind, pentru o scurtă perioadă a anului 1595, sediul trupelor comandate de Sinan Paşa, unul dintre cei mai mari strategi ai Imperiului Otoman, ale cărui trupe au fost înfrânte la Târgovişte de Mihai Viteazul în toamna anului menţionat. Renăscută din propriile ruine, curtea va continua să reprezinte unul dintre importantele scaune de domnie ale Ţării Româneşti, redevenind capitală în anul 1640, în timpul domniei lui Matei Basarab (1632-1654). În vremea acestui mare domn Târgoviştea va atinge apogeul dezvoltării sale ca centru economic şi politic, iar în plan militar au fost luate măsuri fără precedent în istoria sa, oraşul şi curtea fiind masiv fortificate cu noi şanţuri, ziduri şi turnuri de apărare. Moartea domnului, cu urmări tragice pentru oraş şi curte ce au culminat cu distrugerea completă a reşedinţei în anii 1659-1660, a determinat relocarea reşedinţei principale din nou în oraşul Bucureşti, care va rămâne, din acest moment, capitala Ţării Româneşti. Meritul de a salva de la degradare completă scaunul târgoviştean, părăsit vreme de trei decenii, i-a revenit lui Constantin Brâncoveanu, a cărui uriaşă bogăţie a trecut în legendă. Marele domn a fost unul dintre cei mai prolifici ctitori de monumente, imprimând arhitecturii acleziastice şi seculare un stil aparte, care-i şi poartă numele. Refacerea curţii de la Târgovişte, începută în 1692, a reprezentat o datorie a domnului faţă de istoria vechii curţi, unde au domnit înaintaşii săi basarabi, unii fiind imortalizaţi într-un mare tablou votiv, ce ocupă tot peretele vestic al pronaosului bisericii din curtea domnească. Ea va servi ca reşedinţă de vară a celui cunoscut în epocă drept prinţul aurului (Altân Bey), nemaifiind folosită vreodată după martiriul său şi al fiilor săi, petrecut pe 15 august 1714 la Istambul.
CategoriaMuzeu judeţean
Profil generalArheologie
Profil principalArheologie medievală, Arheologie preistorică, Artă plastică românească, Carte veche, Etnografie, Istorie, Muzee de sit
Adresa WEBhttp://www.muzee-dambovitene.ro
PublicațiiValachica
Publicații onlinehttp://www.muzee-dambovitene.ro/index.php/publicatii/valahica
Persoana contactGheorghe Olteanu
Funcțiedirector adjunct
Anul înființării1944
Afişare pe hartăAfișează pe hartă
 

Unități subordonate. Apăsați pe Id pentru informații suplimentare.
Id Denumire Județ Localitate Comuna Adresa Profil Afișare pe hartă
  256 Casa Memorială "I. C. Vissarion"   Dâmboviţa   COSTEŞTII DIN VALE COSTEŞTII DIN VALE Memoriale Afișează pe hartă
  257 Casa Memorială "Ion Luca Caragiale"   Dâmboviţa   I. L. CARAGIALE GHIRDOVENI Memoriale Afișează pe hartă
  274 Muzeul Etnografic Pietroşiţa   Dâmboviţa   PIETROŞIŢA PIETROŞIŢA Joseni Etnografie şi istorie locală Afișează pe hartă
  258 Ansamblul brâncovenesc de la Potlogi   Dâmboviţa   POTLOGI Artă Afișează pe hartă
  262 Muzeul de Etnografie Pucioasa   Dâmboviţa   PUCIOASA Str. Primăverii nr. 1 Etnografie Afișează pe hartă
  255 Casa-Atelier "Gheorghe Petraşcu"   Dâmboviţa   TÂRGOVIŞTE Str. Bărăţiei nr. 17 Memoriale Afișează pe hartă
  1940 Expoziţia "Metamorfozele unui loc al memoriei"   Dâmboviţa   TÂRGOVIŞTE Bd. Carol 1 nr. 49 Memoriale Afișează pe hartă
  268 Galeriile de Artă Stelea   Dâmboviţa   TÂRGOVIŞTE Str. Stelea nr 4 Artă Afișează pe hartă
  1495 Muzeul "Vasile Blendea"   Dâmboviţa   TÂRGOVIŞTE Str. Poet Gr. Alexandrescu nr. 24 Artă Afișează pe hartă
  259 Muzeul de Artă Târgovişte   Dâmboviţa   TÂRGOVIŞTE Calea Domnească nr. 185 Artă Afișează pe hartă
  263 Muzeul de Istorie   Dâmboviţa   TÂRGOVIŞTE Calea Domnească nr. 181 Istorie Afișează pe hartă
  1988 Muzeul Evoluţiei Omului şi Tehnologiei în Paleolitic   Dâmboviţa   TÂRGOVIŞTE str. Stelea nr. 4 Arheologie Afișează pe hartă
  265 Muzeul Scriitorilor Dâmboviţeni   Dâmboviţa   TÂRGOVIŞTE Str. Justiţiei nr. 7 Memoriale Afișează pe hartă
  267 Muzeul Tiparului şi al Cărţii Vechi Româneşti   Dâmboviţa   TÂRGOVIŞTE Str. Justiţiei nr. 7 Carte veche Afișează pe hartă
  254 Casa - Atelier "Gabriel Popescu"   Dâmboviţa   VULCANA-PANDELE VULCANA-PANDELE Memoriale Afișează pe hartă
Copyright Institutul National al Patrimoniului (cIMeC) București - 1999-2017          Data ultimei actualizări: 12.04.2017          Contact: muzee@cimec.ro
Responsabil: Irina Oberländer-Târnoveanu irina@cimec.ro