• Baze de date online:
  • Arheologie
  • Etnografie
  • Monumente
  • Muzee
  • Carte
  • Arte interpretative
  Pagina de pornire Înapoi English

Muzeul „Anastasie Crimca” al Mănăstirii Dragomirna

Cod deținător51310001501
DenumireMuzeul „Anastasie Crimca” al Mănăstirii Dragomirna
JudețSuceava
LocalitateaMITOCU DRAGOMIRNEI
ComunaMITOCU DRAGOMIRNEI
Cod postal727365
Telefon0230.525.241; 0230/533.839
Adresa E-MAILmanastirea@dragomirna.ro
AccesDN E85, la 15 km de Suceava
Program10:00 - 18:00 (vara); 9:00 - 17:00 (iarna)
DirectorAngela Heruvima Chihai
DescriereMănăstirea Dragomirna, locul iubitorilor de pace impresionează prin valoarea sa arhitecturală dovedită de zvelta biserică a mănăstirii şi de puternica cetate ce o înconjoară, apărată de masive turnuri de apărare. Ctitorii, vieţuitorii mănăstirii, copiştii şi miniaturiştii, prin artă, au făcut cunoscut traiul lor duhovnicesc. Mănăstirea Dragomirna a fost construită în primele trei decenii ale secolului al XVII -lea. Istoria mănăstirii începe în anul 1602, prin construirea bisericii mici din cimitir, închinată Sfinţilor Enoh, Ilie şi Ioan Teologul, continuată în anii imediat următori prin sfinţirea în 1609 a bisericii mari cu hramul "Pogorârea Sfântului Duh”. Pisania, obişnuită oricărei ctitorii, lipseşte de la Dragomirna. Anul zidirii şi numele ctitorilor mănăstirii au fost cunoscute în urma studierii documentelor epocii. Ctitorii au fost ca şi în cazul bisericii mici din cimitir, cărturarul, artistul şi Mitropolitul Anastasie Crimca, logofătul Lupu Stroici şi fratele acestuia, vistiernicul Simion Stroici. Din pisania de deasupra turnului-clopotniţă aflăm că în 1627, în timpul domniei lui Miron Barnovschi, urmare a invaziilor din ce în ce mai frecvente ale turcilor şi tătarilor, acest lăcaş a fost înzestrat, prin grija voievodului, cu ziduri de apărare care dau mănăstirii aspect de fortăreaţă. În cele patru colţuri se află turnuri de apărare, de secţiune pătrată. Pe laturile de vest şi de nord se află chiliile, construite între anii 1843-1846, modificate şi restaurate în timpul şantierului din anii 1962-1972 sub conducerea Arhitectului Ioana Grigorescu. În incintă, la dreapta intrării, este trapeza, boltită în stil gotic, devenită Muzeul de artă veche al Mănăstirii Dragomirna, care adăposteşte mărturii de mare valoare ale civilizaţiei medievale româneşti: broderii, ferecături de cărţi din argint aurit realizate în mare parte de către Grigore Moisiu, o cruce sculptată în lemn cedru, lumânarea ce s-a aprins la sfinţirea bisericii mari, "Cazania” Mitropolitului Varlaam, veşminte cu fir de aur şi argint pe mătase, alte odoare şi obiecte de cult. O parte a obiectelor de patrimoniu create de aceştia sunt expuse în muzeu. Colecţia îşi are originea în demersurile mitropolitului cărturar, Anastasie Crimca, care şi-a înzestrat ctitoria sa cu manuscrise – cărţi de cult. Alţi ctitori: domni, dregători, stareţi au adăugat alte obiecte preţioase în timpul celor patru secole de existenţă. Locul de păstrare şi expunere a acestor valori a avut multe variante. Astăzi muzeul se află în vechea egumenie, clădire ce se află în incinta mănăstirii pe latura de sud-vest a fortăreţei. Prima descriere a acestei clădiri o avem din anul 1905, cand un stareţ al Dragomirnei, Ipolit Vorobchievici a scris o monografie dedicată mănăstirii: "Vechea igumenie cuprinde două etaje şi este cu frontul ei astfel aşezată, că zidul dinspre sud din jurul mănăstirii, şi anume în partea sa cea dintre clopotniţă şi turnul Arhimandritului, formează totodată şi frontul edificiului, care e solid zidit din piatră şi conţine mai multe încăperi. Chiliile cele de jos sunt cu totul dezolate şi fără uşi; tot aşa şi cele din etajul prim. Deosebită atenţiune merită aici sala cea mare şi spaţioasă cu două uşi şi cu două strălucite bolţi gotice, răzimate cu multă pricepere şi cu mare iscusinţă arhitectonică pe un unic stâlp de piatră dela mijloc. Sala se întrebuinţa ca trapezare şi deasupra locului unde şedea igumenul se află pe părete icoana Pogorîrii Spiritului Sfânt cu Maica Domnului în mijlocul apostolilor, în cadre de piatră sculptată, care acum e cam ştearsă. Mai târziu se întrebuinţa sala aceasta pentru păstrarea ornatelor, apoi a fost instalată aice şcoala mănăstirească. Odăile din etajul al doilea, care şi ele sunt acuma desolate, fiindcă strămutându-se în anul 1845 toate efectele în edificiul cel nou, au rămas părăsite, erau locuite de igumen. De acea se numeşte şi astăzi acest edificiu "Vechea Igumenie”. În timpul din urmă s’a îndrumat restaurarea edificiului şi se sperează că acest unic şi preţios edificiu ctitoricesc în curând îşi va redobândi însemnătătatea ce i o reclamă atât provenienţa cât şi valoarea arhitectonică. Mai este remarcabil, că sub vechea igumenie se află două rânduri de pivniţi zidite foarte iscusit şi tainic”. Clădirea a fost restaurată şi adăposteşte astăzi colecţia de obiecte bisericeşti de la Mănăstirea Dragomirna. La Dragomirna a funcţionat "Şcoala de miniatură”, sub directa îndrumare şi acţiune a mitropolitului cărturar, Anastasie Crimca. Această şcoală reprezintă ultima fază de înflorire a vestitei şcoli moldoveneşti de miniatură, înainte de introducerea tiparului. Manuscrisele sunt scrise pe pergament şi împodobite cu sute de miniaturi, care ilustrează noua viziune artistică marcată de un puternic decoratism şi o gamă cromatică bogată. Tezaurul de artă medievală de la Dragomirna este completat şi de piesele textile. Broderii lucrate cu fir de argint, argint aurit şi mătase colorată pe fond de atlas colorat, parte din ele fiind donate chiar de ctitorul mănăstirii, în primele decenii ale secolului al XVII-lea. Aceste obiecte de patrimoniu au fost expuse în cele două săli ale muzeului. Sala 1. "Anastasie Crimca” organizată în sala gotică are ca exponate, manuscrise miniate şi ferecate "3 Tetraevanghele, 4 Liturghiere, 1 Psaltire, 1 Cazanie ”, o lumânare - în vitrine la centru şi o colecţie de 7 broderii în vitrine în consolă. Personalitatea mitropolitului Anastasie Crimca este evidenţiată de portretul ctitorului şi de panourile cu texte explicative însoţite de imagini cu miniaturi reprezentative prezente tot în această sală. Sala a doua din acest muzeu a fost dedicată marelui stareţ al Dragomirnei - Sfântul Paisie Velicicovschi. Exponatele prezente- obiecte liturgice- ilustreză viaţa religios culturală din a doua parte a secolului al XVIII-lea. Complexul monastic atrage atenţia prin construcţia în sine a bisericii şi a cetăţii, ambele cu o vechime de peste patru sute de ani, însă vizitatorul se îmbogăţeşte sufleteşte la vederea puţinelor dar valoroaselor obiecte de tezaur de la Dragomirna. Sala a doua din acest muzeu a fost dedicată marelui stareţ al Dragomirnei - Sfântul Paisie Velicicovschi. Exponatele prezente- obiecte liturgice- ilustreză viaţa religios culturală din a doua parte a secolului al XVIII-lea. Complexul monastic atrage atenţia prin construcţia în sine a bisericii şi a cetăţii, ambele cu o vechime de peste patru sute de ani. Interioarele sunt cele care sporesc interesul vizitatorului. Turismul cultural a primit un impuls prin introducerea în circuit a obiectelor istorice şi de patrimoniu cultural universal restaurate în ultimii doi ani.
Clădire monument istoric Clădire monument istoric SV-II-m-A-05577.04
CategoriaMuzeu aparţinând cultelor
Profil generalArtă religioasă
Profil principalArtă religioasă
Adresa WEBhttp://www.dragomirna.ro/
Persoana contactAsavei Maria Gabriela, Gherghina Violeta Maria-Magdalena
Funcțiecustode
Anul înființării1924
Acreditarea acordată de Ministerul CulturiiO.M.P.C.N. nr.2339/05.07.2012
Afişare pe hartăAfișează pe hartă
 
Copyright Institutul National al Patrimoniului (cIMeC) București - 1999-2017          Data ultimei actualizări: 29.03.2017          Contact: muzee@cimec.ro
Responsabil: Irina Oberländer-Târnoveanu irina@cimec.ro