• Baze de date online:
  • Arheologie
  • Etnografie
  • Monumente
  • Muzee
  • Carte
  • Arte interpretative
  Pagina de pornire Înapoi English

Muzeul etnografic Vatra Dornei

Cod deținător7070900
DenumireMuzeul etnografic Vatra Dornei
JudețSuceava
LocalitateaVATRA DORNEI
AdresaStr. Mihai Eminescu nr. 17
Cod postal725700
Telefon0230.371.720
Adresa E-MAILmuzeuldornelor@sendfree.com
AccesDN 17
Program10:00 - 18:00 (vara); 9:00 - 17:00 (iarna)
DirectorSimion Haja
DescriereProiectată să ofere o imagine de ansamblu a creaţiei populare din judeţul Suceava, expoziţia reprezintă cursiv domeniile principale ale artei populare, structurate sub forma zonelor etnografice montane. Sunt ilustrate preocupările de vârf ale creatorilor de frumos de pe aceste meleaguri, reuşind să producă, în ansamblu, o prezentare cvasicompleta a fenomenului artistic popular atât de variat în forme şi valoros în reuşite. Ulterior, prin extinderea spaţiului de expunere, s-au ilustrat două dintre ocupaţiile specifice zonei Domelor - creşterea animalelor şi plutăritul; au fost organizate, de asemenea, doua interioare tradiţionale din zonă, chemate să restituie vizitatorilor armonia şi farmecul organizării interiorului casei ţărăneşti. Urmărind firul prezentării muzeografice, primele două săli familiarizează vizitatorul cu câteva dintre categoriile morfologice ale artei populare. Textilele de înfrumuseţare a interiorului, grindăraşele, ţesăturile de perete şi laiţe, ştergarele prind în jocul iţelor motive vechi ţesute dintotdeauna în stativele gospodinelor de pe văile Bistriţei şi Domelor. Alături de cele mai vechi, în vârste sau cu motive geometrice şi avimorfe, sunt prezentate, într-o policromie vie, şi păretare, cergi în care predomina motivele florale stilizate, carouri. În aceeaşi sală sunt prezentate piese din lemn şi os, realizate artistic, de la coarnele de praf de puşcă până la inventarul casnic, gospodăresc şi de ceremonie alcătuit din linguri, furci, bâte şi baltage, ploşti şi butoiaşe, cupe, cauce, pascarite, linguroaie, doniţe, sucale.Elementele reprezentative ale portului popular sunt expuse în următoarea Scapere, având prioritate piesele cele mai realizate din punct de vedere artistic: bondiţa, cămaşa, catrinţa. Pentru întregirea ansamblurilor sunt prezentate şi anexe de port precum traiste, trăistuţe şi ţesături de traista în carouri, ştergar, măşti asociate tradiţiilor şi obiceiurilor. În sală a treia sunt reunite câteva zeci de exemplare de ceramică utilitară şi decorativa, reprezentând centre de olari ale căror activitate este de mult timp cunoscută. Ceramică roşie de Păltinoasa este destinată mai ales trebuinţelor casnice, astfel încât formele cele mai întâlnite sunt străchinile, ulcioarele, oalele de sarmale. Prin contrast, ceramică nouă de Rădăuţi, desemnată şi să smălţuiască policrom interiorul tradiţional, se prezintă sub forme de străchini ulcioare, ploşti, figurine bogat decorate cu elemente geometrice, florale stilizate, elemente figurative. Sunt sugerate, prin eşantioane, unele faze de lucru, rosturile meşteşugului fiind, îndeobşte, cunoscute. Sala centrală a muzeului este destinată portului popular, domeniu reprezentativ al întregii arte populare româneşti. Varietatea morfologică, sesizată în chiar limitele aceleiaşi Decantat prin sită tradiţiei - permanent creatoare şi permanent receptivă la nou - repertoriul decorativ al portului popular este perfect adaptat semnificaţiilor sociale, bunului gust, rafinamentului în execuţie, rigorilor de funcţionalitate. Varietatea materialelor de execuţie, ingeniozitatea croiului şi mai ales a rezolvărilor decorative, conferă acestui domeniu particularităţi greu de egalat. Şirul expunerilor din sala portului popular debutează, cum era de aşteptat, cu piese din zona Domelor. Cel dintâi exponat este costumul de femeie din Panaci: bondiţa din blană este împodobita cu elemente decorative florale stilizate, brodate policrom, iar "primul" ce marchează contururile este ţesut. Catrinţa în "vârste" alternânde, cade peste obielele din pănura şi opincile cu gurgui. Între accesoriile de port sunt prezentate frânghiile, minişterguri, traistă.Costumul de bărbat purtat în secolul trecut la Dorna Cândreni beneficiază de aceeaşi bondita din blană, bogat decorată cu lână, policrom, cusuta în elemente geometrice şi florale stilizate; iţarii din lână, ţesuţi, sunt încreţiţi pe picior, prinşi sub obielele de pănura, strânse sub "nojiţele" din păr ale opincilor. Costumul bărbătesc din Coşna adăugă în prezentare cizmele şi căciula, ca piese ale portului de sărbătoare.Costumul femeiesc de la mijlocul secolului trecut din Dorna Cândreni cuprinde elemente specifice portului de vară, adăugând, cu titlu de noutate, cizmele cu carâmbul scurt şi decoraţiuni florale stilizate ţesute în câmpul vârstelor catrinţei. Miniştergura este cusută cu mărgele, policrom, adăugând acestei piese destinate să fie o podoabă a capului, noi semne de frumos. Varietatea brodării cu mărgele a ştergarelor de cap şi ştergarelor, alte tehnici de decorare sunt prezentate pe următoarele panouri. Din zona etnografică Rădăuţi sunt prezentate mai multe costume tradiţionale din Gălăneşti, Horodnic, Muşeniţa, Costişa, Frătăuţi. Fără a fi mai vechi de mijlocul secolului trecut, ansamblurile de port au fost astfel constituite încât să ofere o imagine de ansamblu asupra domeniului. Cămaşa portului românesc este piesa cea mai încărcată de semnificaţii: rod al muncii şi priceperii fiecărei fete, cămaşa este "documentul" cu care tânăra se acreditează în faţa colectivităţii săteşti. Din acest motiv, căutările şi reuşitele în realizarea decorativă ating valori înalte. Cămaşa zonei este croită din pânză de bumbac sau de in, încreţită la gât, cu altiţa adăugată, "încreţ" şi zone intens decorate pe piept şi mâneci. Elementele decorative aparţin repertoriului geometric şi floral stilizat, reluat în şiruri. Culorile cele mai utilizate sunt roşu şi negru; mai apar pe lângă acestea, albastrul şi galbenul. Impresia de frumos este susţinută şi amplificată de prezenţa în realizarea decoraţiei a unor materiale ca firul metalic, mărgelele, paietele. "Râurile costişeţe" ce traversează mânecile (Costişa), încreţul dezvoltat e mai multe registre (Muşeniţa), altiţa brodată cu lâna (Horodnic), sunt alte elemente de referinţă ale acestui grup de piese.Catrinţa din zona este ţesută din păr, "tabla" de culoare neagră fiind marcată de o "bâtă" roşie (Gălăneşti) sau alternând vârste înguste, simple (Horodnic).Bondiţele sau "boandele" sunt confecţionate din blană cu "prim" din blană de miel (Gălăneşti) sau de dihor (Horodnic); decoraţia policromă marchează contururile, "piepţii", iar în zona spatelui, motivele decorative se aglomerează în registre, spre talie. Funcţia bondiţei este asigurată, în parte, de "cheptar" care beneficiază de un croi asemănător şi aceeaşi tratare decorativă. Accesoriile portului femeiesc (traiste, minişterguri, încălţămintea – cizme sau opinci) nu numai că acoperă trebuinţe zilnice, dar se înfrumuseţează cu semne de frumos. Portul bărbătesc din această zonă degaja o anumită sobrietate, se detaşează din simplitatea şi plinătatea elementelor decorative; acestea se mărginesc la a marca, aproape sugera, contururile şi croiul, zonele decorate rămânând gulerul şi "manşetele", de multe ori realizate cu mărgele. Aceste caracteristici generale sunt ilustrate prin portul de Frătăuţi cu pieptar, chimir, opinci şi traistă. Cheptarul este croit"clasic", cu zone de broderie restrânse; se evidenţiază chimirul din motive geometrice realizate prin ştanţare. Costumul de bărbaţi din Rădăuţi ne familiarizează cu câteva noi accesorii de port specifice zonei: pălăria cu "gang" era larg răspândită la începutul veacului; pungă din piele ingenios croită şi cu decoraţii realizate prin presare "canafii" ce marchează "baierele". Bondiţa este cusută policrom, într-un decor floral stilizat, grupat pe spate şi contururi. Zona Humorului este ilustrată prin ansambluri de port femeiesc (Solea şi Stupea) şi unul bărbătesc (Drăgoieşti). Piesa marcantă este şi aici cămaşa de femeie cusută în motive geometrice cu lâna în roşu şi negru, în zone dense, la altiţă şi gât; pe lângă bondiţa cu prim şi elemente florale brodate ,apare la costumul din Stupea, bondiţa albă cu accente de culoare neagră pe cusături.Catrinţa degaja sobrietate prin abordarea unui colorit cu dominantă în negru, organizarea în vârste şi elemente geometrice ţesute sau cusute în câmpul vârstei. Accesoriile de port sunt şi în această zonă bine ilustrate, ele completând şi subliniind ansamblul: baticul din lână sau ştergarul de cap cusut cu fir, nelipsita traista în carouri, opincile şi obielele din pănura, susţin cu măsură şi echilibru. ansamblul. Portul bărbătesc din Drăgoieşti se detaşează prin masivă pată de culoare ce o aduce mantaua din pănura neagră, "sărăduita" la guler şi glugă în forma unor elemente florale şi geometrice, reluate în benzi. Iţarii sunt şi ei ţesuţi din lâna. uşor încreţiţi sub genunchi şi acoperiţi de obielele din pănura, prinse sub nojiţe.Cămaşa de femeie din Doroteia - expusă separat - se evidenţiază prin altiţa cusută cu elemente geometrice în culorile tradiţionale, roşu şi negru; cealaltă cămaşă expusă în acest grupaj zonal provine din Frasin şi este cusuta în încreţ cu un frecvent motiv decorativ -"coarnele berbecului" - reuşit în multe dintre categoriile de piese aparţinând domeniului tnografic. Ansamblul este bine susţinut artistic de alte elemente decorative binecunoscute, precum "brăduţul", geometrizările şi stilizările florale. Perimetru de armonioasă varietate, Câmpulungul este una dintre zonele cele mai bine individualizate ale Moldovei de Nord. Pentru acest motiv, prezentarea portului specific acestor (Sadova, Fundu Moldovei, Breaza), ca şi câteva cămăşi, reprezentative pentru portul huţul (Câmpulung, Moldoviţa), completează suita de exponate de port popular.Bondiţa cu prim de dihor şi decoraţie realizată cu mărgele, într-un ansamblu geometric, anunţa o rară preţiozitate a acestui gen de piese (Sadova); bondiţa portului huţul (Breaza) este mai lungă, cu prim din blană de miel şi o decoraţie moderată grupată pe contururi. Cămaşa acestui complet de port este încărcată, decoraţia având o anume densitate la altiţă, pe mâneci şi pe stanii din faţă, proporţionare şi dispunere, predominare de elemente decorative geometrice ce se regăsesc şi în cămaşa de Moldoviţa.Cămăşile de Câmpulung şi Sadova sunt dominate cromatic de roşu şi negru, cu un încreţ dezvoltat şi tratarea geometrică şi în stilizări a elementelor decorative. Catrinţa portului femeiesc este în vârste mărginite de "beţe", predominând coloristic - roşu -; catrinţa huţulă are în compunere şi culoarea verde, dispusă în vârste înguste, alterninde, marcate cu negru. Accesoriile de port (opinci, pantofi, traista, ştergare, căciula, cizme) sunt, din punct de vedere morfologic, asemănătoare cu restul teritoriului ilustrat în acest muzeu.Ansamblul de port bărbătesc din Fundu Moldovei este cel de sărbătoare, cu bondita din blană şi prim din blană de jder, mărginind contururile, şi distribuţia zonelor decorate cu mărgele în registre ample, cuprinzătoare, reluate. Ansamblul este completat cu o cămaşă "ajurată" şi iţari ţesuţi, cizme şi căciula; asemănător ansamblului de port femeiesc din Sadova, acest ansamblu de port bărbătesc este unul dintre cele mai spectaculoase din punct de vedere al realizării artistice şi impresiei generale. Costumul femeiesc din Bălăceana etalează o bondiţă albă cu prim ţesut, cămaşa cu râuri simple şi nelipsita traistă în carouri, cămaşa cu paiete şi mărgele, amplu decorată, policrom, în special în zona altiţei; are un încreţ armonios organizat pe seama unor elemente de inspiraţie geometrică. Lotul următor de bunuri ilustrează manifestările şi obiceiurile ce se grupează în jurul momentelor calendaristice ale Crăciunului şi Anului Nou: capra exemplifica unul dintre jocurile cele mai îndrăgite în arealul Moldovenesc, constituindu-se ca un moment bine invocat în "alaiul" tradiţional. Compania acestui protagonist este susţinută de o suită de măşti de inspiraţie animalieră şi antropomorfă. Cu titlul de inedit în acest peisaj se înscriu "ceacurile" - nişte coifuri executate din pene, amplu drapate, vopsite în culori vii, componenta principală a costumului ^ inspiraţie militară purtat de cei ce desfăşoară acţiunea din jocul "împăraţilor". O alta serie de exponate provin din domeniul arhitecturii populare. Stâlpii de cerdac ciopliţi în volume, într-un ansamblu unitar cu poarta şi întreaga faţadă a casei, sunt un semn decorativ şi funcţional ce contribuie 1a nota de particular a fiecărei locuinţe. Tot aici se asamblează crucile de fereastră şi lacătele cu elemente de feronerie care, pe lângă cel funcţional, se înregistrează cu alcătuiri decorative. Indiferent de tipul de locuinţă (planurile monocameral, bicameral, sau policameral), "casa cea mare" este compartimentul cel mai spectaculos atât ca funcţionalităţi, cât şi ca tratament decorativ. Într-o dispunere perimetrală se articulează laiţa cu spătar, podişorul, lada-masa, leagănul, patul, zestrea, culmea etc. Traforurile şi inciziile sunt tehnicile de decorare cele mai utilizate în domeniul lemnului, la unele piese ca "ladă de zestre", înregistrându-se şi suite de elemente florale şi geometrice executate prin pirogravare.Ţesăturile de interior, aflate în "stiva de zestre" sau îmbrăcând pereţii camerei, aparţin repertoriului decorativ "în vârste" unul dintre cele mai vechi şi mai bine reprezentate din toată exprimarea artei populare româneşti. Apelul la culorile de bază, unele dintre ele proeminente şi proaspete prin virtuţile lor vegetale, folosirea vârstelor drept fundal pentru construirea unor noi motive decorative, de la cele geometrice, mai simple, până la stilizări şi geometrizări de reprezentări florale, folosirea frecvenţă a linii, dar şi a cânepii şi bumbacului, funcţionalitatea precis determinată sunt câteva dintre observaţiile ce se pot face în legătura cu aceste piese. Pentru că restituirea prin muzeu a ambiantei casei ţărăneşti să fie cât mai realizată, au fost reconstituite două bucătării tradiţionale, "casa cea mică" în lexicul popular zonal, care au ca volum principal - vatră, punctul de maxim interes mai ales pentru polifuncţionalitatea ei: prepararea hranei, loc de odihnă şi dormit, sursa de căldură, geneza mirifică de basme şi înţelepciune. Vatră deschisă este modelul cultural mai vechi, ea beneficiază de un inventar specific, la care s-au adăugat: lanţul, pirostreii, vătraiul. Bucătăria cu soba şi cuptor este o realizare relativ recentă, făcută în numele unor căutări de ameliorare a condiţiilor de viaţă.Spaţiu în care familia petrece cea mai mare parte a timpului şi existenţei, bucătăria este organizată cu o serie de elemente care să-i înlesnească funcţiile:blidarul" pentru păstrarea străchinilor, cănilor şi ulcioarelor - ceramice – este lucrat din scândura cioplită, în trei-patru nivele, având decoraţiuni realizate prin traforare sau decupări după un contur rotunjit, geometric. "Colţarul" împlineşte aceleaşi funcţiuni, având însă dimensiuni reduse, locul de amplasare fiind întotdeauna la intersecţia peretelui de faţadă cu cel dinspre "tindă"."Lada-masa" - aşa cum o defineşte chiar denumirea - este folosită pentru păstrarea unor piese din inventarul casnic de bucătărie. Această piesă este, alături de ladă de zestre, una dintre cele mai decorate obiecte ale interiorului ţărănesc. Se practica aici mai ales decoraţiuni geometrice realizate prin scrijelire, însoţite de sublinieri de culoare - "băiţuiri" mai închise decât culoarea naturală a lemnului care pun în valoare textura fibrei lemnoase. Scaunele cu spătar mediu sunt asamblate în cepuri, având, în general, o geometrie simetrică cu unele traforuri şi tăieturi pe contur.Păturile cele mai vechi aveau picioarele bătute în pământ şi reunite cu un cadru din scânduri; la paturile mai noi, mobile, scândurile ce alcătuiesc "tăbliile" sunt decupate în forme rotunjite, beneficiind "la vedere" de o decoraţie prin cioplire, traforare şi chiar pirogravare.Pentru a-şi legitima, o dată în plus, organizarea într-o zonă forestiera şi montana, muzeul din Vatră Dornei a dedicat o sala plutăritului, ocupaţie ce a adus cândva renumele dornenilor pe firul râurilor şi Bistriţei în jos, printre capcanele de cremene de sub volbura apelor. Topoarele, sfredele, ţapinele, cârlige de prins şi apropiat buştenii sunt câteva dintre sculele ce nu puteau lipsi nici unui lucrător la pădure.
Clădire monument istoric Clădire monument istoric SV-II-m-B-05662
CategoriaMuzeu municipal/ orăşenesc
Profil generalEtnografie
Profil principalEtnografie
Adresa WEBhttp://muzeuldornelor.bravehost.com
Anul înființării1987
Afişare pe hartăAfișează pe hartă
 
Copyright Institutul National al Patrimoniului (cIMeC) București - 1999-2017          Data ultimei actualizări: 13.03.2017          Contact: muzee@cimec.ro
Responsabil: Irina Oberländer-Târnoveanu irina@cimec.ro