Biserica Evanghelică și Cetatea Țărănească sunt un ansamblu arhitectural în patrimoniul UNESCO din 1999. Biserica a fost concepută în 1218, având la bază un plan în cruce greacă cu abside încheiate poligonal, a fost restaurată în perioada 1964-1970. In biserică este expus cel mai vechi triptic transilvănean datat între 1450-1460. Zidurile Cetății au fost ridicate în secolul al XV-lea de către locuitorii germani. A fost concepută spre a servi de refugiu și apărare pentru populația satului pe timp de război. Este cea mai puternică cetate țărănească fortificată construită de coloniștii sași în Transilvania. Cetatea are două incinte. Cea principală, de formă circulară, are diametrul de circa 80 m și a fost ...ridicată după 1427. Aceasta înconjoară cu un zid de o grosime impresionantă, respectiv de 3-4 m. Pe zid se află, la cca. 12 m înălțime, drumul de strajă. O a doua incintă, mai mică decât cealaltă, este alipită gangului boltit al porții de intrare. Zidul incintei principale este întărit la exterior prin câteva bastioane. La interior este căptușit cu 275 de cămări dispuse pe trei și patru niveluri, legate între ele prin scări de lemn. Pe vremuri, în aceste cămări se păstrau proviziile locuitorilor satului (fiecare familie avea cămara sa proprie), care se refugiau in incinta Cetății în timpul asediilor. De asemenea, zidurile incintei principale, flancate cu patru bastioane de artilerie circulare, erau prevăzute cu guri de tragere păstrate până astăzi. În mai multe încăperi sunt prezentate aspecte din viața locuitorilor cetății. O încăpere este dedicată “Vechii Școli'' (primii dascăli sunt menționați în 1460 și 1556) în care s-a predat în perioada asediilor cetății, până în 1853, când a fost construită o altă școală. Mobilierul școlar expus este de dată mai recentă. In încăperea alăturată este prezentat un interiorul tradițional săsesc (piesele provin dintr-o gospodărie din Gârbova, jud. Alba), compus din: patul pe care sunt piese textile din zestre, bancă, dulap de bucătărie (blidar), peretar și furci de tors. Tot aici pot fi admirate piese de mobilier pictat țărănesc provenind din comunele Miercurea Sibiului, Câlnic (jud. Alba), Beia (jud. Brașov), Prejmer și Tăure (jud. Bistrița-Năsăud). Mai multe încăperi prezintă unelte specifice meșteșugurilor din zonă. Intr-o încăpere, este prezentat un război de țesut din Gârbova, alături de alte unelte de țesut (rășchilaie, dărace, piepteni de lână, scândurele de țesut bete). Pentru prelucrarea cânepii a fost amenajată o încăpere în care sunt expuse diverse tipuri de meliță, piepteni de cânepă sau darci din comune cu populație săsească, dar și piese provenind din atelierul unui funar (datat sec. XX) din Homorod, jud. Brașov: carul, mașină de răsucit funii groase și ciocane de răsucit.Tot din sfera meșteșugurilor se numără și o încăpere expozițională cu uneltele unui rotar și a unui dogar din Beia (jud. Brașov), respectiv a unui șelar și curelar din Alțâna (jud. Sibiu). Activitatea agricolă este prezentată în două încăperi, una cu unelte pentru agricultură și alta pentru viticultură și pomicultură. Sunt prezentate într-o încăpere un plug de lemn din Gherdeal (jud. Sibiu), mai multe tipuri de pluguri de lemn cu brăzdar de fier, diverse juguri etc. Tot aici sunt expuse lăzile de grâu. Utilajele și uneltele folosite în viticultură și pomicultură sunt prezentate într-o cameră alăturată, cum ar fi: un teasc cu crăcană din Târnăvioara, jud. Sibiu, din 1839; un teasc cu șurub mobil din Gârbăvioara, jud. Alba, din sec. XIX dar și o moară de zdrobit fructe din Cristian, jud. Brașov. Din 1992, întregul ansamblu arhitectural este sub patronajul Fundației Sașilor Transilvăneni din München.
Localizare