''Casa Mureșenilor'' s-a înființat în anul 1968, ca urmare a donației făcute de urmașii familiei Mureșianu. Ei puneau astfel în operă testamentul cultural al lui Iacob Mureșianu, oferind statului român, în vederea organizării unui muzeu, spațiul necesar (o clădire construită în secolul XVI în stil neoclasic, declarată monument istoric), o foarte valoroasă colecție de mobilier, pictură, sculptură și mai ales, o arhivă de o inestimabilă valoare culturală, numărând peste 25.000 de documente. Muzeul este consacrat memoriei mai multor membri ai acestei familii cu mari merite în viața culturală și politică a vremii lor. După ce a fost subordonat, o perioadă, Muzeului Județean de Istorie Brașov, începând din 199...8 a devenit muzeu de sine stătător. Muzeul ilustrează în special viața și activitatea poetului Andrei Mureșianu, autorul imnului de stat al României, a publicistului Iacob Mureșianu (1812 - 1887), a fiului său Aurel Mureșianu (1847 - 1909), gazetar și publicist, continuatorul tatălui la conducerea ''Gazetei de Transilvania'', și a compozitorului Iacob Mureșianu jr. Cele patru încăperi ale muzeului cuprind exponate ce ilustrează viața culturală a Brașovului din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. La intrarea în muzeu se află o sculptură în bronz reprezentându-l pe Iacob Mureșianu-tatăl. Colecția de artă decorativă și artă plastică cuprinde piese de mobilier Biedermayer aparținând familiei, tablouri aparținând pictoriței Elena Mureșianu prima pictoriță româncă din Brașov și sculpturi lucrate de Traian Mureșianu. Arhiva Mureșenilor este una dintre cele mai bogate și importante arhive de familie. Conducând timp de mai bine de o jumătate de secol un ziar politic, Mureșenii au corespondat cu toți fruntașii politici ai vremii lor, atât din Ardeal, cât și din celelălte provincii locuite de români. Pe lângă corespondența politică, în Arhiva Mureșenilor se găsesc - sporindu-i valoarea culturală - numeroase manuscrise ale Mureșenilor și ale corespondenților ziarelor conduse de ei. Muzeul deține și o colecție de instrumente muzicale. Iacob Mureșianu (1812-1887) format la școlile Blajului, transmitea generațiilor de intelectuali ai sec. al XIX-lea mesajul cărturarilor Școlii Ardelene, potrivit căruia cultura are rolul determinant în evoluția unei națiuni, Iacob Mureșianu venea la Brasov în 1837 pentru a fi cel dintâi profesor al unei școli pe care va reusi să o transforme în ceea ce a fost Liceul latino-german și pentru a-l ajuta pe George Barițiu să redacteze primul ziar politic al românilor ardeleni. Organizarea de școli a fost o preocupare permanentă, Iacob Mureșianu reușind să pună bazele mai multor școli primare și să creeze statutele și programele de studiu în vederea înființării unor facultăți de drept și agronomie în limba româna. În 1850 devine proprietarul absolut al ''Gazetei Transilvaniei'', prin intermediul căreia a dus o luptă aprigă pentru obținerea de drepturi civice și politice pentru conaționalii săi. În semn de apreciere a laborioasei sale activități pentru unitatea culturală a tuturor românilor, în 1877 este primit în Academia Română. Andrei Mureșianu (1816-1863) la absolvirea Facultății de Teologie din Blaj este adus la Brașov de vărul său, Iacob Mureșianu, pentru a lucra împreună la formarea Liceului latino-german și pentru a redacta revista ''Foaie pentru minte, inimă și literatură''. Poet al Revoluției de la 1848, în luna mai a acelui an compune poezia ''Un răsunet'' pentru care va alege o melodie foarte mult cântată în toate provincinciile românesti, ''Din sânul maicii mele''. Lua astfel naștere ''Desteaptă-te Române'', imnul Revoluției de la 1848 și actualul imn de stat al României. Dr. Aurel Mureșianu (1847-1909), fiul lui Iacob Mureșianu doctor al Facultății de Drept din Viena, renunță la o strălucită carieră juridică în capitala imperiului pentru a prelua în 1878 conducerea ''Gazetei Transilvaniei'', devenind primul ziarist profesionist din Transilvania. Foarte activ în viata politică, se află printre fondatorii Partidului Național Român, făcând parte aproape în permanență din Comitetul Central al acestuia, ''Gazeta Transilvaniei'' devenind oficios al partidului. Este autorul unuia dintre cele două proiecte care au stat la baza Memorandului din 1892 și s-a numărat printre apărători în Procesul Memorandiștilor, militând pentru dreptul fiecărui cetățean de a se putea apăra în limba maternă. Iacob Mureșianu jr. (1857-1917), fiul lui Iacob Mureșianu, după doi ani de studii la Politehnica din Viena renunță pentru a se consacra muzicii. Repurtează succese remarcabile în timpul studiilor la Viena și Leipzig, dar la absolvirea Conservatorului se întoarce în țară pentru a se achita de datoria pe care consideră că o are fiecare intelectual român față de neamul sau. Întreaga creație îl plasează printre clasicii muzicii culte românești. Elena Mureșianu (1864-1924), soția lui Aurel Mureșianu, studiază artele frumoase la Viena și München. A fost prima pictoriță româncă din Brașov. Lucrate în maniera academismului german, portretele Elenei Mureșianu au, pe lângă valoarea artistică, și o mare valoare documentară. Traian Mureșianu (1864-1901), fiul lui Iacob Mureșianu, bariton la Opera din Viena a fost și un foarte talentat sculptor, desfășurându-și activitatea de artist plastic la Iași. Iuliu Mureșianu (1900-1956), fiul lui Iacob Mureșianu jr., continuă cu succes vocația muzicală a tatălui său, obținând în anul 1940 premiul George Enescu. În aceeași clădire este amenajat și muzeul memorial Gheorghe Dima ((1847-1925) cuprinzând obiecte, fotografii și documente aparținând compozitorului.