În inima Carpaților de Curbură, Soveja este de multă vreme o renumita stațiune turistică, cu izvoare minerale, sărate, bune pentru sănătate. Dincolo de frumusețea Munților Vrancei și de aerul ozonat, turiștii descoperă o comună liniștită, cu locuitori iubitori de tradiții și mândri de identitatea lor de sovejeni, cu origini îndepărtate în Rucăr și Dragoslavele, din județul Argeș, nu în Vrancea. În portul, datinile și obiceiurile lor găsești urme din Argeș, dar și influențe vrâncene și din sudul Moldovei. In zonă s-au dat lupte grele în timpul Primului Război Mondial, în amintirea cărora s-a ridicat și la Soveja un mausoleu. Dar călătoria în trecut îl poartă pe vizitator mult mai departe în trecut; tot a...ici se află o mănăstire a lui Matei Basarab, zidită în 1645, unde a fost surghiunit Alecu Russo, ocazie cu care scriitorul a cules „Miorița''. Născută în zona Tecuciului, Maria Chiriță și-a petrecut viața prin satele de pe valea Siretului și la Tecuci, unde a fost profesoară de limba română. Odată cu cercetările etnologice, adună obiecte și, susținută de familie, colecționează de mai bine de 40 de ani. Maria Chiriță și-a deschis muzeul în Soveja, deoarece venea aici în vacanță și remarcase că este o comunitate care își prețuiește tradițiile. De aceea, în 2003, Maria Chiriță a cumpărat o casă destul de nouă, din 1953, dar lucrată în stil tradițional, cu cameră bună, tindă, odaie de locuit și celar. A renovat-o păstrând soba cu căiță, prevăzută cu un loc mic pentru rugăciune. Și-a dorit ca expoziția să redea imaginea unei gospodării tradiționale locale, dar a amenajat-o cu libertate, o libertate datorată studiilor de etnologie, văzând cultura locală în fluiditatea ei, în influențe și asemănări, mai degrabă decât într-un specific restrictiv. Cum în Soveja sunt influențe din Moldova de Sud, și-a adus și colecția de 150 de prosoape ceremoniale din zona Tecuciului, chiar dacă în Soveja nu se foloseau, și a amenajat și o odaie cu mobila părinților ei. În rest, a împărțit obiectele expuse (o parte din cele peste 1000 de piese) în colțuri tematice: colțul fierarului, al lemnarului, al cânepei, al gospodarului. În bucătărie, are ceramică din toată țara, apoi, dinspre părțile gălățene, tava de colaci și tingirea de dulceață. În colțul laptelui, coșuleț pentru brânză la coșuleț, specialitate adusă din Rucăr, tiparele de caș, fiecare familie având modelul propriu. Colțul bărbatului, mocanul din Soveja, cu gluga cusută cu cruce, să-l apere, samar, baltag, desagi, tarnița. În colțul femeii, ciubăr de spălat rufele, mai și frecător, chiup de borș, coșuleț de cules fructe de pădure, pocriș, gavanos pentru magiun. Leagăn pentru copii, peticul specific zonei (o pernuță pentru protecția copilului), scutec de lână, cărți de cult vechi, pasărea-suflet și multe altele, toate, detalii ale unei lumi complicate, greu de reconstituit, dar în care Maria Chiriță, ca și fiica ei, Eliza, care împărtășește pasiunea părinților și se implică în proiecte educative, culturale și artistice, grație cunoștințelor adunate în ani de cercetări, se mișcă cu ușurință.