Localitatea a fost atestată documentar încă din anul 1206, iar din secolele XIII-XIV, alături de Ighiu, aparținea cetății feudale de la Piatra Craivii. Patrimoniul mobil și imaterial al zonei recuperat de la săteni a fost frumos amenajat într-o colecție etnografică structurată tematic. Amenajată în trei încăperi, expoziția reconstituie atât interiorul de casă țărănească cât și activitățile specifice precum țesutul și viticultura. Așa cum se observă în decorul casei tradiționale, un loc aparte îl ocupă costumul femeiesc cu două cătrințe, ie și poale. Confecționat la început din pânză de casă, acest costum a suferit pe parcursul evoluției sale unele modificări, deoarece a fost tot mai des utilizată p...ânza cumpărată din comerț (jolj, mătase, postav), fapt ce a determinat și schimbarea stilului decorativ al costumului. Costumul bărbătesc era compus din chimeșa lungă, decorată la guler, purtată peste pantaloni, încinsă de obicei cu un chimir lat din piele, decorat cu diferite motive realizate prin ștanțare. Pantalonii de vară erau confecționați din pânză albă iar cei de iarnă, adică cioarecii, din pănură albă sau sură. Pentru anotimpul friguros, atât bărbații cât și femeile purtau pieptare de oaie înfundate și laibăre din pănură. În camera de locuit se găseau unul sau două paturi, unul în stânga altul în dreapta, masa, între cele două ferestre, și una până la trei lavițe, una la peretele dinspre stradă și cealaltă pe ceilalți pereți. Cea de la peretele dinspre stradă era fixă, iar celelalte mobile, ca să poată fi aduse în fața mesei, pentru servirea mâncării. Scaune erau puține, doar două-trei. Lavițele au fost înlocuite cu „canapeiuri'' cu ladă, în care se țineau hainele. Sub grindă se aflau cuierele, în care atârnau cancee și blide ornamentale. După ușă se afla blidarul cu vasele din lut, iar pe pereți icoane pe sticlă și fotografii ale familiei. Țesutul era o activitate mai laborioasă, fiind necesare câteva operații premergătoare: urzitul, învelitul și năvăditul. Urzitul se făcea de obicei în spațiu mai larg, în curte, pe lângă un gard. Învelitul consta în punerea firelor de urzeală pe sulul războiului din spate, bine întinse cu vergele între ele ca să nu se încurce. Năvăditul era o operație și mai complicată executându-se în casă. Se prindea gura războiului de țesut, adică se dădeau firele de urzeală prin spate și ițe, în funcție de tipul de țesătură și de tehnica utilizată pentru obținerea acesteia. Dacă o mare parte din instrumentarul viticol ține de inventarul agricol, cum se întâmplă cu sapa, cazmaua, hârlețul, și în măsură mai redusă chiar cu plugul, fierăstrăul, cuțitul de vie, cunoscut mai ales sub denumirea de cosor, ca și unele vase de lemn pentru culesul strugurilor și conservatul vinului sau teascurile, sunt legate în mod special de viticultură.
Localizare