Atestarea sa documentară apare la 1252 cu numele de terra Zonchel și vastul patrimoniu etnografic al comunității a permis organizarea unei expoziții etnografice. Organizatǎ ca o casǎ țǎrǎneascǎ, cu casǎ dinainte, tindǎ și atelier cu scule, aceastǎ expoziție crează senzația că vizitatorul se regăsește în casa copilăriei: „colțul'' cu nouă perne așezate pe patul cu „baubau'', „ colțul'' cu vase așezate pe blidar, obiecte de uz casnic și „culmea'' cu hainele „de purtat''. Încǎperea casei cea mai spațioasǎ și mai frumos împodobitǎ, era casa de dinainte. Aici era locul poveștilor pentru copii, al rugǎciunii zilnice, al p...lanurilor pentru a doua zi de muncǎ, al cântecelor și colindelor din sǎrbǎtori, era locul pentru odihna atât de necesarǎ dupǎ munca istovitoare a câmpului. Aici se gǎsește lada de zestre cu covoare și perne, trunul și babaul, tabloul de nuntǎ și icoanele, culmea de haine, dar și nelipsitul rǎzboi de țesut, în care gospodinele își lucrau cu migalǎ: covoare, ii, cǎmași, cioareci, crǎtințe, strǎiți și saci, desagi, fete de masǎ, etc. Tinda, este încǎperea casei țǎrǎnești în care mereu se gǎseau prezente mirosuri și arome simple și plǎcute, aceasta fiind camera în care se gǎtea. Este spațiul unde este expus blidarul frumos gǎtat cu blide, este camera cu cipcǎ pe la geanuri, cu blidǎruțul, cu laghița, cu troaca de pitǎ, cu leagǎnul și furca de tors, dar și cu ploatǎnul atât de necesar la pregǎtirea hranei zilnice. Bogatul atelier cu scule adǎpostește utilajele agricole necesare la muncile câmpului: plugul, grapa, semǎnǎtoarea de porumb, zdrobitorul de semințe, dar și alte obiecte trebuincioase într-o gospodǎrie. Portul popular este prezentat aici în douǎ ipostaze: portul de sǎrbǎtoare și hainele de purtat. Holul, ce unește toate aceste încǎperi, adǎpostește o deosebit de valoroasǎ colecție de fotografie veche, una dintre cele mai bogate din județ.
Localizare