Atestata documentar pentru prima data in anul 1332 cu numele de sacerdos de Kyod “Dyod'', doar din 1820 toponimul uzual fiind cel de Stremt. Localitatea deține numeroase vestigii arheologice din epoca romana și prefeudală, dar și cetatea Diodului, construită în secolul al XIII-lea de către nobilul Andrei de Geoagiu, care deținea în 1270 în proprietate 24 de sate. Alături de aceste vestigii se află și o mică expoziție. Cel mai reprezentativ exponat este costumul popular tradițional, cu toate piesele componente, atât la costumul femeiesc cât si la cel bărbătesc. Portul femeiesc este format din: ie cu poale și polițe, prinse împreună, o șurță (perpetă) purtată în față și o cătrință țesută în război, ...un pieptăraș, un chișchineu negru și un laibăr din postav, pentru iarnă. Portul bărbătesc era compus dintr-o cămașă, lungă până la jumătatea coapsei, încrețită pe piept și despicată. Mânecile aveau în partea inferioară o bentiță de culoare albă, cu o butonieră și un nasture. Pantalonii erau din postav alb bătut la piuă, se numeau cioareci și erau croiți pentru a fi strâmți pe picior. Peste cămașă se purta o curea lată, din piele, numită șerpar și un laibăr din postav negru sau un pieptar din blană. În evoluția mobilierului tradițional, un rol important l-au ocupat piesele din lemn, patul țărănesc de lemn cu străjac de paie, masa cu scaune, lavițele în culoarea naturală a lemnului, lucrate de meșterii dulgheri sau tâmplari într-o tehnică simplă, fără prea multe ornamente. Iarna femeile instalau războiul de țesut. Se țesea postav de lână pentru hainele groase de iarnă, pânzeturi mai fine pentru hainele de vară, țesături pentru măsărițe, străjacuri pentru pat, lepedee simple sau cu motive, straițe, desagi, ștergare de perete. Cum la război lucra doar o persoană, celelalte femei, prelucrau lâna, cânepa sau inul, unde foloseau o serie de unelte: melița, hesela pentru fuior, pieptenele pentru câlti, mașina de tors lână, vârtelnița, sucala.
Localizare