Muzeul Tehnicii Rutiere a fost organizat pentru prima dată în anul 1980, într-o formă mai modestă, fiind deschis în 1987. El este un prim și unic lăcaș în țară al celor care sunt legați profesional și sentimental de drum. În 2016 a fost renovat. Scopul acestui muzeu este acela de a arăta modul în care au muncit generațiile anterioare și preocupările actuale de dezvoltare a sectorului rutier. Evoluția rețelei și a lucrărilor rutiere pornind din epoca romană, evul mediu și până în prezent este prezentată prin exponate, hărți și fotografii, diferite diplome și hărți, mostre de drum și asfalt, utilaje vechi, inclusiv un cilindru compactor din 1905, care era pus în mișcare prin arderea paielor, diferite uti...laje, contoare de trafic, dispozitive de măsurat lungimi, telefoane vechi. În prima parte, este prezentată istoria construcțiilor rutiere din Banat. În a doua parte sunt prezentate aspecte din activitatea și preocupările Direcției Regionale de Drumuri și Poduri Timișoara de-a lungul anilor scurși de la înființarea Direcției, în anul 1951, până în prezent. Vizitatorul mai curios poate afla când au fost atestate documentar mai multe drumuri medievale, cum ar fi drumul sării de mică importanță Hațeg – Porțile de Fier – Caransebeș (1247) sau trecătoarea Chremaspatakfeu, la sud de Secășeni (Caraș, 14.06.1358). Se poate afla și cum arată certificatul de inovator al Umidimetrului, inovație a ing. Micutaru Dumitru și Durst Alfred, la 30 iunie 1981, dar și perfecționarea tehnică a macaralei montate pe vagonet pentru manipularea varului și bitumului, din 19 decembrie 1957, inovație a timișoreanului Croitoru Barbu.