Muzeul Național al Țăranului Român este continuatorul unor îndelungate tradiții muzeale datând încă din 1875 când, la propunerea lui Titu Maiorescu, se va constitui, pe lângă Muzeul Național de Antichități, cea dintâi secțiune de artă textilă, cu lucrări făcute la țară: îmbrăcăminte, covoare, pânzării, postavuri etc., de la care colecțiile-tezaur ale muzeului păstrează până azi mai multe exponate. Ideea înființării unui astfel de muzeu i se datorează și lui Spiru Haret, care la 1 octombrie 1906 s-a concretizat prin înființarea unui muzeu autonom al artei țărănești: Muzeul de Etnografie, Artă Națională, Artă Decorativă și Industrială, cu sediul în clădirea fostei Monetării. În funcția de director a fost ...numit eminentul istoric de artă, Alexandru Tzigara-Samurcaș, care va conferi instituției un statut științific și cultural prestigios, adecvându-i și numele, mai întâi, în Muzeul de Etnografie și Artă Națională, iar din 1912 în Muzeul de Artă Națională. În 1931 a fost inaugurată expoziția de artă țărănească. În 1953 a fost mutat în clădirea Palatului Știrbei din Calea Victoriei, unde va funcționa timp de 25 de ani, sub denumirea de Muzeul de Artă Populară al Republicii, sub direcția lui Tancred Bănățeanu, remarcabil etnograf. Anul 1978 va însemna unirea cu Muzeul Satului sub denumirea de Muzeul Satului și de Artă Populară. În anul 1990, muzeul, sub actuala denumire, se va reîntoarce în vechiul sediu de la Șosea. Clădirea, declarată monument de arhitectură, a fost construită de arhitectul Nicolae Ghika-Budești, strălucit reprezentant al școlii românești de arhitectură. Clădirea a fost recent renovată și adaptată noului mod de expunere. Există un corp nou, adăugat în anii '70, la acea data colecția de artă populară fiind mutată și înlocuită cu Muzeul Partidului Comunist. Muzeu deține colecții fără egal privind etnografia țărănească românească, incluzând costume, mobilier, covoare și obiecte religioase. Din 90.000 de obiecte, 70.000 sunt din vechea colecție și 20.000 au fost achiziționate începând din 1990. Modul de expunere este inovativ și original. S-a făcut mult pentru ca obiectele să fie prezentate într-o maneră cât mai atractivă. Cele mai multe obiecte sunt expuse liber și etichetele sunt evitate. Muzeul este de natură experimentală și încearcă în mod constant noi modalitați de prezentare a colecțiilor. Una dintre cele mai radicale constă în pictarea unor parți din cladire cu finisaj în frescă și simboluri și mesaje sgrafitate pe suprafața pictată. Muzeul organizează numeroase expoziții temporare și proiecte culturale. A câștigăt Premiul ''Muzeul European al Anului'' pe 1996. Muzeul posedă colecții de port, ceramică, mobilier, icoane pe lemn și sticlă, xilogravuri, obiecte religioase, țesături, covoare, unelte, precum și o importantă colecție de artă populară străină, constituită datorită strădaniei etnografului Tancred Bănățeanu. După 1990 au fost achiziționate șase biserici de lemn din județele Arad și Hunedoara, patru conservate in situ, iar două, în incinta muzeului.
Localizare