Reprezintă o peșteră naturală, locuită parțial de om, cu altitudinea absolută de 434 m; relativă de 84 m. Prezintă cinci deschideri și are o lungime totală de 20.500 m. Peștera este gigantică, cu o rețea de galerii dispusă pe patru etaje: două fosile, unul subfosil și altul activ, ca urmare a acțiunii apei din trei pâraie. Peștera a fost semnalată în 1880 de V. Dumitrescu; în 1898 se ocupă de ea Gheorghe Murgoci; N. Densușianu în 1913 și I. Vintilescu în 1941, în 1961, V. Decu; și se vor alătura Marcian Bleahu, I. Povară și G. Diaconu în 1974. A fost împărțită de speologi în mai multe sectoare (explorarea este neterminată). Mai important, din punct de vedere arheologic, este sectorul Peștera Femeii, din... care se ajunge în Culoarul Liliecilor și apoi în Culoarul Vetrelor, unde au fost identificate vetre de foc ce datează din neolitic, din epoca dacică și din cea medievală. Împreună cu acestea se aflau și materiale ceramice sau piese de metal. Cercetări arheologice s-au făcut și în exterior, dezvelind cuptoarele de redus minereul de fier de epocă dacică. La cercetări au mai participat E. Bujor, Vasile Boroneanț și alții. În mai multe locuri în peșteră, a fost identificată și faună fosilă (Ursus spaeleus). Este una dintre cele mai frumoase și mai importante peșteri din lume. Peștera este protejată și închisă circuitului turistic. Vizitarea se face controlat. Urmele arheologice descoperite aparțin epocilor: neolitic, Hallstatt, epoca dacică, epoca medievală.
Localizare