Proiectată să ofere o imagine de ansamblu a creației populare din județul Suceava, expoziția reprezintă cursiv domeniile principale ale artei populare, structurate sub forma zonelor etnografice montane. Sunt ilustrate preocupările de vârf ale creatorilor de frumos de pe aceste meleaguri, reușind să producă, în ansamblu, o prezentare cvasicompleta a fenomenului artistic popular atât de variat în forme și valoros în reușite. Ulterior, prin extinderea spațiului de expunere, s-au ilustrat două dintre ocupațiile specifice zonei Domelor - creșterea animalelor și plutăritul; au fost organizate, de asemenea, doua interioare tradiționale din zonă, chemate să restituie vizitatorilor armonia și farmecul organizări...i interiorului casei țărănești. Urmărind firul prezentării muzeografice, primele două săli familiarizează vizitatorul cu câteva dintre categoriile morfologice ale artei populare. Textilele de înfrumusețare a interiorului, grindărașele, țesăturile de perete și laițe, ștergarele prind în jocul ițelor motive vechi țesute dintotdeauna în stativele gospodinelor de pe văile Bistriței și Domelor. Alături de cele mai vechi, în vârste sau cu motive geometrice și avimorfe, sunt prezentate, într-o policromie vie, și păretare, cergi în care predomina motivele florale stilizate, carouri. În aceeași sală sunt prezentate piese din lemn și os, realizate artistic, de la coarnele de praf de pușcă până la inventarul casnic, gospodăresc și de ceremonie alcătuit din linguri, furci, bâte și baltage, ploști și butoiașe, cupe, cauce, pascarite, linguroaie, donițe, sucale.Elementele reprezentative ale portului popular sunt expuse în următoarea Scapere, având prioritate piesele cele mai realizate din punct de vedere artistic: bondița, cămașa, catrința. Pentru întregirea ansamblurilor sunt prezentate și anexe de port precum traiste, trăistuțe și țesături de traista în carouri, ștergar, măști asociate tradițiilor și obiceiurilor. În sală a treia sunt reunite câteva zeci de exemplare de ceramică utilitară și decorativa, reprezentând centre de olari ale căror activitate este de mult timp cunoscută. Ceramică roșie de Păltinoasa este destinată mai ales trebuințelor casnice, astfel încât formele cele mai întâlnite sunt străchinile, ulcioarele, oalele de sarmale. Prin contrast, ceramică nouă de Rădăuți, desemnată și să smălțuiască policrom interiorul tradițional, se prezintă sub forme de străchini ulcioare, ploști, figurine bogat decorate cu elemente geometrice, florale stilizate, elemente figurative. Sunt sugerate, prin eșantioane, unele faze de lucru, rosturile meșteșugului fiind, îndeobște, cunoscute. Sala centrală a muzeului este destinată portului popular, domeniu reprezentativ al întregii arte populare românești. Varietatea morfologică, sesizată în chiar limitele aceleiași Decantat prin sită tradiției - permanent creatoare și permanent receptivă la nou - repertoriul decorativ al portului popular este perfect adaptat semnificațiilor sociale, bunului gust, rafinamentului în execuție, rigorilor de funcționalitate. Varietatea materialelor de execuție, ingeniozitatea croiului și mai ales a rezolvărilor decorative, conferă acestui domeniu particularități greu de egalat. Șirul expunerilor din sala portului popular debutează, cum era de așteptat, cu piese din zona Domelor. Cel dintâi exponat este costumul de femeie din Panaci: bondița din blană este împodobita cu elemente decorative florale stilizate, brodate policrom, iar ''primul'' ce marchează contururile este țesut. Catrința în ''vârste'' alternânde, cade peste obielele din pănura și opincile cu gurgui. Între accesoriile de port sunt prezentate frânghiile, minișterguri, traistă.Costumul de bărbat purtat în secolul trecut la Dorna Cândreni beneficiază de aceeași bondita din blană, bogat decorată cu lână, policrom, cusuta în elemente geometrice și florale stilizate; ițarii din lână, țesuți, sunt încrețiți pe picior, prinși sub obielele de pănura, strânse sub ''nojițele'' din păr ale opincilor. Costumul bărbătesc din Coșna adăugă în prezentare cizmele și căciula, ca piese ale portului de sărbătoare.Costumul femeiesc de la mijlocul secolului trecut din Dorna Cândreni cuprinde elemente specifice portului de vară, adăugând, cu titlu de noutate, cizmele cu carâmbul scurt și decorațiuni florale stilizate țesute în câmpul vârstelor catrinței. Miniștergura este cusută cu mărgele, policrom, adăugând acestei piese destinate să fie o podoabă a capului, noi semne de frumos. Varietatea brodării cu mărgele a ștergarelor de cap și ștergarelor, alte tehnici de decorare sunt prezentate pe următoarele panouri. Din zona etnografică Rădăuți sunt prezentate mai multe costume tradiționale din Gălănești, Horodnic, Mușenița, Costișa, Frătăuți. Fără a fi mai vechi de mijlocul secolului trecut, ansamblurile de port au fost astfel constituite încât să ofere o imagine de ansamblu asupra domeniului. Cămașa portului românesc este piesa cea mai încărcată de semnificații: rod al muncii și priceperii fiecărei fete, cămașa este ''documentul'' cu care tânăra se acreditează în fața colectivității sătești. Din acest motiv, căutările și reușitele în realizarea decorativă ating valori înalte. Cămașa zonei este croită din pânză de bumbac sau de in, încrețită la gât, cu altița adăugată, ''încreț'' și zone intens decorate pe piept și mâneci. Elementele decorative aparțin repertoriului geometric și floral stilizat, reluat în șiruri. Culorile cele mai utilizate sunt roșu și negru; mai apar pe lângă acestea, albastrul și galbenul. Impresia de frumos este susținută și amplificată de prezența în realizarea decorației a unor materiale ca firul metalic, mărgelele, paietele. ''Râurile costișețe'' ce traversează mânecile (Costișa), încrețul dezvoltat e mai multe registre (Mușenița), altița brodată cu lâna (Horodnic), sunt alte elemente de referință ale acestui grup de piese.Catrința din zona este țesută din păr, ''tabla'' de culoare neagră fiind marcată de o ''bâtă'' roșie (Gălănești) sau alternând vârste înguste, simple (Horodnic).Bondițele sau ''boandele'' sunt confecționate din blană cu ''prim'' din blană de miel (Gălănești) sau de dihor (Horodnic); decorația policromă marchează contururile, ''piepții'', iar în zona spatelui, motivele decorative se aglomerează în registre, spre talie. Funcția bondiței este asigurată, în parte, de ''cheptar'' care beneficiază de un croi asemănător și aceeași tratare decorativă. Accesoriile portului femeiesc (traiste, minișterguri, încălțămintea – cizme sau opinci) nu numai că acoperă trebuințe zilnice, dar se înfrumusețează cu semne de frumos. Portul bărbătesc din această zonă degaja o anumită sobrietate, se detașează din simplitatea și plinătatea elementelor decorative; acestea se mărginesc la a marca, aproape sugera, contururile și croiul, zonele decorate rămânând gulerul și ''manșetele'', de multe ori realizate cu mărgele. Aceste caracteristici generale sunt ilustrate prin portul de Frătăuți cu pieptar, chimir, opinci și traistă. Cheptarul este croit''clasic'', cu zone de broderie restrânse; se evidențiază chimirul din motive geometrice realizate prin ștanțare. Costumul de bărbați din Rădăuți ne familiarizează cu câteva noi accesorii de port specifice zonei: pălăria cu ''gang'' era larg răspândită la începutul veacului; pungă din piele ingenios croită și cu decorații realizate prin presare ''canafii'' ce marchează ''baierele''. Bondița este cusută policrom, într-un decor floral stilizat, grupat pe spate și contururi. Zona Humorului este ilustrată prin ansambluri de port femeiesc (Solea și Stupea) și unul bărbătesc (Drăgoiești). Piesa marcantă este și aici cămașa de femeie cusută în motive geometrice cu lâna în roșu și negru, în zone dense, la altiță și gât; pe lângă bondița cu prim și elemente florale brodate ,apare la costumul din Stupea, bondița albă cu accente de culoare neagră pe cusături.Catrința degaja sobrietate prin abordarea unui colorit cu dominantă în negru, organizarea în vârste și elemente geometrice țesute sau cusute în câmpul vârstei. Accesoriile de port sunt și în această zonă bine ilustrate, ele completând și subliniind ansamblul: baticul din lână sau ștergarul de cap cusut cu fir, nelipsita traista în carouri, opincile și obielele din pănura, susțin cu măsură și echilibru. ansamblul. Portul bărbătesc din Drăgoiești se detașează prin masivă pată de culoare ce o aduce mantaua din pănura neagră, ''sărăduita'' la guler și glugă în forma unor elemente florale și geometrice, reluate în benzi. Ițarii sunt și ei țesuți din lâna. ușor încrețiți sub genunchi și acoperiți de obielele din pănura, prinse sub nojițe.Cămașa de femeie din Doroteia - expusă separat - se evidențiază prin altița cusută cu elemente geometrice în culorile tradiționale, roșu și negru; cealaltă cămașă expusă în acest grupaj zonal provine din Frasin și este cusuta în încreț cu un frecvent motiv decorativ -''coarnele berbecului'' - reușit în multe dintre categoriile de piese aparținând domeniului tnografic. Ansamblul este bine susținut artistic de alte elemente decorative binecunoscute, precum ''brăduțul'', geometrizările și stilizările florale. Perimetru de armonioasă varietate, Câmpulungul este una dintre zonele cele mai bine individualizate ale Moldovei de Nord. Pentru acest motiv, prezentarea portului specific acestor (Sadova, Fundu Moldovei, Breaza), ca și câteva cămăși, reprezentative pentru portul huțul (Câmpulung, Moldovița), completează suita de exponate de port popular.Bondița cu prim de dihor și decorație realizată cu mărgele, într-un ansamblu geometric, anunța o rară prețiozitate a acestui gen de piese (Sadova); bondița portului huțul (Breaza) este mai lungă, cu prim din blană de miel și o decorație moderată grupată pe contururi. Cămașa acestui complet de port este încărcată, decorația având o anume densitate la altiță, pe mâneci și pe stanii din față, proporționare și dispunere, predominare de elemente decorative geometrice ce se regăsesc și în cămașa de Moldovița.Cămășile de Câmpulung și Sadova sunt dominate cromatic de roșu și negru, cu un încreț dezvoltat și tratarea geometrică și în stilizări a elementelor decorative. Catrința portului femeiesc este în vârste mărginite de ''bețe'', predominând coloristic - roșu -; catrința huțulă are în compunere și culoarea verde, dispusă în vârste înguste, alterninde, marcate cu negru. Accesoriile de port (opinci, pantofi, traista, ștergare, căciula, cizme) sunt, din punct de vedere morfologic, asemănătoare cu restul teritoriului ilustrat în acest muzeu.Ansamblul de port bărbătesc din Fundu Moldovei este cel de sărbătoare, cu bondita din blană și prim din blană de jder, mărginind contururile, și distribuția zonelor decorate cu mărgele în registre ample, cuprinzătoare, reluate. Ansamblul este completat cu o cămașă ''ajurată'' și ițari țesuți, cizme și căciula; asemănător ansamblului de port femeiesc din Sadova, acest ansamblu de port bărbătesc este unul dintre cele mai spectaculoase din punct de vedere al realizării artistice și impresiei generale. Costumul femeiesc din Bălăceana etalează o bondiță albă cu prim țesut, cămașa cu râuri simple și nelipsita traistă în carouri, cămașa cu paiete și mărgele, amplu decorată, policrom, în special în zona altiței; are un încreț armonios organizat pe seama unor elemente de inspirație geometrică. Lotul următor de bunuri ilustrează manifestările și obiceiurile ce se grupează în jurul momentelor calendaristice ale Crăciunului și Anului Nou: capra exemplifica unul dintre jocurile cele mai îndrăgite în arealul Moldovenesc, constituindu-se ca un moment bine invocat în ''alaiul'' tradițional. Compania acestui protagonist este susținută de o suită de măști de inspirație animalieră și antropomorfă. Cu titlul de inedit în acest peisaj se înscriu ''ceacurile'' - niște coifuri executate din pene, amplu drapate, vopsite în culori vii, componenta principală a costumului ^ inspirație militară purtat de cei ce desfășoară acțiunea din jocul ''împăraților''. O alta serie de exponate provin din domeniul arhitecturii populare. Stâlpii de cerdac ciopliți în volume, într-un ansamblu unitar cu poarta și întreaga fațadă a casei, sunt un semn decorativ și funcțional ce contribuie 1a nota de particular a fiecărei locuințe. Tot aici se asamblează crucile de fereastră și lacătele cu elemente de feronerie care, pe lângă cel funcțional, se înregistrează cu alcătuiri decorative. Indiferent de tipul de locuință (planurile monocameral, bicameral, sau policameral), ''casa cea mare'' este compartimentul cel mai spectaculos atât ca funcționalități, cât și ca tratament decorativ. Într-o dispunere perimetrală se articulează laița cu spătar, podișorul, lada-masa, leagănul, patul, zestrea, culmea etc. Traforurile și inciziile sunt tehnicile de decorare cele mai utilizate în domeniul lemnului, la unele piese ca ''ladă de zestre'', înregistrându-se și suite de elemente florale și geometrice executate prin pirogravare.Țesăturile de interior, aflate în ''stiva de zestre'' sau îmbrăcând pereții camerei, aparțin repertoriului decorativ ''în vârste'' unul dintre cele mai vechi și mai bine reprezentate din toată exprimarea artei populare românești. Apelul la culorile de bază, unele dintre ele proeminente și proaspete prin virtuțile lor vegetale, folosirea vârstelor drept fundal pentru construirea unor noi motive decorative, de la cele geometrice, mai simple, până la stilizări și geometrizări de reprezentări florale, folosirea frecvență a linii, dar și a cânepii și bumbacului, funcționalitatea precis determinată sunt câteva dintre observațiile ce se pot face în legătura cu aceste piese. Pentru că restituirea prin muzeu a ambiantei casei țărănești să fie cât mai realizată, au fost reconstituite două bucătării tradiționale, ''casa cea mică'' în lexicul popular zonal, care au ca volum principal - vatră, punctul de maxim interes mai ales pentru polifuncționalitatea ei: prepararea hranei, loc de odihnă și dormit, sursa de căldură, geneza mirifică de basme și înțelepciune. Vatră deschisă este modelul cultural mai vechi, ea beneficiază de un inventar specific, la care s-au adăugat: lanțul, pirostreii, vătraiul. Bucătăria cu soba și cuptor este o realizare relativ recentă, făcută în numele unor căutări de ameliorare a condițiilor de viață.Spațiu în care familia petrece cea mai mare parte a timpului și existenței, bucătăria este organizată cu o serie de elemente care să-i înlesnească funcțiile:blidarul'' pentru păstrarea străchinilor, cănilor și ulcioarelor - ceramice – este lucrat din scândura cioplită, în trei-patru nivele, având decorațiuni realizate prin traforare sau decupări după un contur rotunjit, geometric. ''Colțarul'' împlinește aceleași funcțiuni, având însă dimensiuni reduse, locul de amplasare fiind întotdeauna la intersecția peretelui de fațadă cu cel dinspre ''tindă''.''Lada-masa'' - așa cum o definește chiar denumirea - este folosită pentru păstrarea unor piese din inventarul casnic de bucătărie. Această piesă este, alături de ladă de zestre, una dintre cele mai decorate obiecte ale interiorului țărănesc. Se practica aici mai ales decorațiuni geometrice realizate prin scrijelire, însoțite de sublinieri de culoare - ''băițuiri'' mai închise decât culoarea naturală a lemnului care pun în valoare textura fibrei lemnoase. Scaunele cu spătar mediu sunt asamblate în cepuri, având, în general, o geometrie simetrică cu unele traforuri și tăieturi pe contur.Păturile cele mai vechi aveau picioarele bătute în pământ și reunite cu un cadru din scânduri; la paturile mai noi, mobile, scândurile ce alcătuiesc ''tăbliile'' sunt decupate în forme rotunjite, beneficiind ''la vedere'' de o decorație prin cioplire, traforare și chiar pirogravare.Pentru a-și legitima, o dată în plus, organizarea într-o zonă forestiera și montana, muzeul din Vatră Dornei a dedicat o sala plutăritului, ocupație ce a adus cândva renumele dornenilor pe firul râurilor și Bistriței în jos, printre capcanele de cremene de sub volbura apelor. Topoarele, sfredele, țapinele, cârlige de prins și apropiat buștenii sunt câteva dintre sculele ce nu puteau lipsi nici unui lucrător la pădure.