Anul 1872 a însemnat începutul activității Societății de Arheologie și Istorie a Comitatului Bihor și a orașului Oradea, precursoarea instituției muzeale orădene, care și-a propus, printre altele, și crearea unui muzeu al Bihorului. În 1896 are loc inaugurarea primei clădiri destinate unei instituții muzeale a locului, în prezent sediul Palatului Copiilor și Elevilor. Din păcate, aproape pe întreaga durată a primei conflagrații mondiale muzeul va fi închis. După 1 Decembrie 1918 muzeul a rămas în posesia Societății de arheologie și istorie a comitatului Bihor și a orașului Oradea, dar a primit un sprijin substanțial din partea statului român. În 1921 muzeul se va redeschide pentru public, iar în anul 1948... va trece în proprietatea statului. Între 1950-1970 a funcționat sub denumirile: Muzeul Petőfi-Bălcescu, Muzeul Regional Oradea, Muzeul Regional Crișana. În această perioadă au fost inaugurate două muzee memoriale: în anul 1955 Muzeul Memorial ,,Ady Endre'', iar în 1964 Muzeul Memorial ,,Iosif Vulcan''. La 17 ianuarie 1971 și-a deschis porțile Muzeul Țării Crișurilor în Palatul Baroc. Ca urmare a retrocedării acestei clădiri către Episcopia Romano-Catolică, în 2005, Muzeul Țării Crișurilor a dobândit un nou sediu, clădirea principală a Garnizoanei Oradea, aflată în Calea Armatei Române nr. 1/A. Odată cu mutarea muzeului în noul sediu, în 2017 s-a înființat și amenajat un Vivariu cu două săli expoziționale permanente, inaugurat în 2018, ce prezintă o colecție de animale vii, majoritatea exotice, în mediul lor de viață reconstituit. În anul 2018, întregul patrimoniu al muzeului a fost mutat în această clădire, care a devenit cel de-al treilea său sediu. În același an și-a schimbat și titulatura, devenind Muzeul Țării Crișurilor Oradea – Complex Muzeal. În cadrul acestuia funcționează și Muzeul Memorial ,,Aurel Lazăr, inaugurat la 1 decembrie 2008, iar din 2021 și Muzeul Orașului Oradea. În 2022 a fost finalizată expoziția permanentă a muzeului, structurată pe domeniile științele naturii, istorie, artă, etnografie. Colecțiile acestuia au continuat să se îmbogățească de-a lungul anilor, prin donații, achiziții și săpături arheologice, astfel că în prezent deține peste 550.000 de obiecte muzeale. Colecțiile de științe ale naturii sunt structurate pe două domenii mari: paleontologia și evoluția geologică a zonei de vest a României, remarcându-se vertebratele marine triasice, plantele fosile din Jurasicul inferior, dinozaurii din Cretacic și vertebratele din Pleistocen; al doilea domeniu este cel de biologie, cu colecții de botanică și zoologie, dintre care merită atenție colecția malacologică și cea oologică. Din colecția de arheologie menționăm cele peste 60 de piese antice egiptene, precum și valoroasele vase antice grecești pictate. Colecția de arheologie cuprinde și un bogat lapidariu medieval provenind în principal din Cetatea Oradea, pe lângă cahle, podoabe, unelte de fier, piese de bronz, ceramică, arme etc. Colecția numismatică a muzeului reflectă, prin tezaurele monetare și descoperirile izolate, circulația monedelor în Crișana, cu precădere în arealul actualului județ Bihor; perioadei antice îi revin tezaurele descoperite în localitățile Șilindia, Feniș, Almaș (jud. Arad) și Sânnicolau Român (jud. Bihor), formate din monede atribuite atelierelor celtice și dacice, cărora li adaugă câteva tezaure formate din drahmele orașelor adriatice (Dyrrhachium și Apollonia) și denari romani republicani – amintim descoperirile de la Dieci (jud. Arad), Tășad, Sacalasău Nou sau Drăgești (jud. Bihor). Colecția de documente conține acte emise de oficialitățile statului, de instituții de învățământ și de cultură, de instituții bancare, de întreprinderi economice, dar și de persoane particulare, cu o valoare deosebită pentru reconstituirea istoriei medievale, moderne și contemporane a acestui spațiu geografic. Colecția de artă universală cuprinde opere valoroase din secolele XV-XIX ale unor artiști renumiți din școlile flamandă, germană, austriacă, italiană, precum: Federico Barocci, Adam Elsheimer, Școala lui Franz Snyders, Peter Veredaelf, Pietro Marchesini, Hans Canon, Carl Moll, Peter Herwegen. Dintre artiștii ale căror lucrări le deținem în colecția de pictură românească se pot menționa: Gheorghe Petrașcu, Theodor Pallady, Nicolae Tonitza, Francisc Șirato, Camil Ressu, Iosif Iser, Jean Steriadi, Aurel Popp, Lucian Grigorescu, Hans Mattis-Teutsc, Corneliu Baba, Alexandru Ciucurencu, Ion Țuculescu, Magdalena Rădulescu, Horia Damian, Ion Gheorghiu, Horia Bernea. Importantă este și colecția de grafică veche-cabinetul de stampe, printre numele care semnează gravurile amintim pe Albrecht Dürer, Lucas Cranach cel Bătrân, Marcantonio Raimondi, Hans Schaufelin, Hieronimus Coch ș.a. În cadrul colecțiilor de etnografie se remarcă cea de ceramică, alcătuită preponderent din vase cu caracter utilitar realizate în centre de olărit din Crișana (Criștiorul de Jos, Leheceni, Lelești, Săliște de Vașcău, Cărpinet, Salonta, Marghita, Vadu Crișului, Borod, Bârsa, Hălmăgel, Târnăvița); cea de port popular, inclusiv podoabe țărănești, din diverse zone și subzone etnografice din Țara Crișurilor; cea de lemn și metal, alcătuită din piese de mobilier țărănesc, precum și o mare gamă de obiecte de uz gospodăresc; cea de obiecte cultice, ce cuprinde icoane pe sticlă, icoane pe lemn și ouă încondeiate, care provin din centre importante de iconari, preponderent din Transilvania (Nicula, Scheii Brașovului, Făgăraș etc.); cea de textile, unde regăsim atât piese cu rol decorativ, cât și utilitar, folosite pe scară largă în locuința țărănească din trecut (șterguri, fețe de masa, lipidee, ponevi, țoluri etc.). Biblioteca deține 45.000 de volume.