Anul 1872 a însemnat începutul activităţii Societăţii de Arheologie şi Istorie a Comitatului Bihor şi a oraşului Oradea, precursoarea instituţiei muzeale orădene, care şi-a propus, printre altele, şi crearea unui muzeu al Bihorului. În 1896 are loc inaugurarea primei clădiri destinate unei instituţii muzeale a locului, în prezent sediul Palatului Copiilor şi Elevilor. Din păcate, aproape pe întreaga durată a primei conflagraţii mondiale muzeul va fi închis. După 1 Decembrie 1918 muzeul a rămas în posesia Societăţii de arheologie şi istorie a comitat...ului Bihor şi a oraşului Oradea, dar a primit un sprijin substanţial din partea statului român. În 1921 muzeul se va redeschide pentru public, iar în anul 1948 va trece în proprietatea statului. Între 1950-1970 a funcţionat sub denumirile: Muzeul Petőfi-Bălcescu, Muzeul Regional Oradea, Muzeul Regional Crişana. În această perioadă au fost inaugurate două muzee memoriale: în anul 1955 Muzeul Memorial ,,Ady Endre”, iar în 1964 Muzeul Memorial ,,Iosif Vulcan”. La 17 ianuarie 1971 şi-a deschis porţile Muzeul Ţării Crişurilor în Palatul Baroc. Ca urmare a retrocedării acestei clădiri către Episcopia Romano-Catolică, în 2005, Muzeul Ţării Crişurilor a dobândit un nou sediu, clădirea principală a Garnizoanei Oradea, aflată în Calea Armatei Române nr. 1/A. Odată cu mutarea muzeului în noul sediu, în 2017 s-a înfiinţat şi amenajat un Vivariu cu două săli expoziţionale permanente, inaugurat în 2018, ce prezintă o colecţie de animale vii, majoritatea exotice, în mediul lor de viaţă reconstituit. În anul 2018, întregul patrimoniu al muzeului a fost mutat în această clădire, care a devenit cel de-al treilea său sediu. În acelaşi an şi-a schimbat şi titulatura, devenind Muzeul Ţării Crişurilor Oradea – Complex Muzeal. În cadrul acestuia funcţionează şi Muzeul Memorial ,,Aurel Lazăr, inaugurat la 1 decembrie 2008, iar din 2021 şi Muzeul Oraşului Oradea. În 2022 a fost finalizată expoziţia permanentă a muzeului, structurată pe domeniile ştiinţele naturii, istorie, artă, etnografie. Colecţiile acestuia au continuat să se îmbogăţească de-a lungul anilor, prin donaţii, achiziţii şi săpături arheologice, astfel că în prezent deţine peste 550.000 de obiecte muzeale. Colecţiile de ştiinţe ale naturii sunt structurate pe două domenii mari: paleontologia şi evoluţia geologică a zonei de vest a României, remarcându-se vertebratele marine triasice, plantele fosile din Jurasicul inferior, dinozaurii din Cretacic şi vertebratele din Pleistocen; al doilea domeniu este cel de biologie, cu colecţii de botanică şi zoologie, dintre care merită atenţie colecţia malacologică şi cea oologică. Din colecţia de arheologie menţionăm cele peste 60 de piese antice egiptene, precum şi valoroasele vase antice greceşti pictate. Colecţia de arheologie cuprinde şi un bogat lapidariu medieval provenind în principal din Cetatea Oradea, pe lângă cahle, podoabe, unelte de fier, piese de bronz, ceramică, arme etc. Colecţia numismatică a muzeului reflectă, prin tezaurele monetare şi descoperirile izolate, circulaţia monedelor în Crişana, cu precădere în arealul actualului judeţ Bihor; perioadei antice îi revin tezaurele descoperite în localităţile Şilindia, Feniş, Almaş (jud. Arad) şi Sânnicolau Român (jud. Bihor), formate din monede atribuite atelierelor celtice şi dacice, cărora li adaugă câteva tezaure formate din drahmele oraşelor adriatice (Dyrrhachium şi Apollonia) şi denari romani republicani – amintim descoperirile de la Dieci (jud. Arad), Tăşad, Sacalasău Nou sau Drăgeşti (jud. Bihor). Colecţia de documente conţine acte emise de oficialităţile statului, de instituţii de învăţământ şi de cultură, de instituţii bancare, de întreprinderi economice, dar şi de persoane particulare, cu o valoare deosebită pentru reconstituirea istoriei medievale, moderne şi contemporane a acestui spaţiu geografic. Colecţia de artă universală cuprinde opere valoroase din secolele XV-XIX ale unor artişti renumiţi din şcolile flamandă, germană, austriacă, italiană, precum: Federico Barocci, Adam Elsheimer, Şcoala lui Franz Snyders, Peter Veredaelf, Pietro Marchesini, Hans Canon, Carl Moll, Peter Herwegen. Dintre artiştii ale căror lucrări le deţinem în colecţia de pictură românească se pot menţiona: Gheorghe Petraşcu, Theodor Pallady, Nicolae Tonitza, Francisc Şirato, Camil Ressu, Iosif Iser, Jean Steriadi, Aurel Popp, Lucian Grigorescu, Hans Mattis-Teutsc, Corneliu Baba, Alexandru Ciucurencu, Ion Ţuculescu, Magdalena Rădulescu, Horia Damian, Ion Gheorghiu, Horia Bernea. Importantă este şi colecţia de grafică veche-cabinetul de stampe, printre numele care semnează gravurile amintim pe Albrecht Dürer, Lucas Cranach cel Bătrân, Marcantonio Raimondi, Hans Schaufelin, Hieronimus Coch ş.a. În cadrul colecţiilor de etnografie se remarcă cea de ceramică, alcătuită preponderent din vase cu caracter utilitar realizate în centre de olărit din Crişana (Criştiorul de Jos, Leheceni, Leleşti, Sălişte de Vaşcău, Cărpinet, Salonta, Marghita, Vadu Crişului, Borod, Bârsa, Hălmăgel, Târnăviţa); cea de port popular, inclusiv podoabe ţărăneşti, din diverse zone şi subzone etnografice din Ţara Crişurilor; cea de lemn şi metal, alcătuită din piese de mobilier ţărănesc, precum şi o mare gamă de obiecte de uz gospodăresc; cea de obiecte cultice, ce cuprinde icoane pe sticlă, icoane pe lemn şi ouă încondeiate, care provin din centre importante de iconari, preponderent din Transilvania (Nicula, Scheii Braşovului, Făgăraş etc.); cea de textile, unde regăsim atât piese cu rol decorativ, cât şi utilitar, folosite pe scară largă în locuinţa ţărănească din trecut (şterguri, feţe de masa, lipidee, ponevi, ţoluri etc.). Biblioteca deţine 45.000 de volume.