Muzeul Municipal Dej funcționează într-o clădire din centrul istoric al municipiului Dej, fiind așezat în piața centrală - Piața Bobâlna. Clădirea a fost construită în anul 1860 de arhitectul Grigore Pongracz, iar proprietarul clădirii a fost baronul Naláczi Carol. Destinația inițială a fost aceea de Restaurant și Hotel ,,Lemnul Verde'', în perioada interbelică își schimbă denumirea în Restaurant și Hotel ''Europa''. După al doilea război mondial intră în proprietatea statului și își păstrează profilul cu noi denumiri: ''Drapelul Roșu'' și mai târziu ''Someșul''. În anul 1997 muzeul a fost evacuat din localul unde funcționa - Claustrul Mănăstirii Franciscane - și printr-o hotărâre a Consiliului Local... Dej i se atribuie această clădire. În 1899 membrii ''Societății pentru literatură, istorie și etnografie a comitatului Solnoc-Dăbâca'' pun bazele unei colecții muzeale care cuprinde 3.791 piese de arheologie, artă, etnografie etc., pe lângă Liceul de Stat din Dej. În 1900, în urma unui control din partea Inspectoratului muzeelor, s-a dispus desființarea acesteia din cauza condițiilor necorespunzătoare de întreținere și funcționare. Până în 1904 materialele au fost transferate la Muzeul Ardelean din Cluj și la Muzeul de Belle-Arte din Budapesta. În 1925 Consiliul orașului a luat hotărârea de a pune bazele unui mic muzeu comunal, iar în 1932 este semnat ''Regulamentul Muzeului și Bibliotecii Orașului Dej''. La 8 septembrie 1940 orașul a fost invadat de horttyști, care au devastat muzeul, iar directorul Liviu Deac este forțat să se refugieze. La întoarcerea lui, în 1944, încearcă să recupereze resturile risipite ale muzeului, dar autoritățile kominterniste ard o parte din patrimoniul muzeistic și de carte veche. În 1952 - 1953 patrimoniul este mutat la parterul Prefecturii (în actualul edificiu al Primăriei). În 1968 muzeul ajunge de rang municipal și reușește să se extindă în clădirea vechii Primării, dar în 1974, în condiții de totală insecuritate, i se impune să se mute în alt spațiu, în demisolul igrasios al Claustrului franciscan. Colecția de artă plastică și decorativă cuprinde picturi și sculpturi realizate de studenții Institutului de Arte Plastice “Nicolae Grigorescu'' din București, ele fiind donate muzeului în anul 1971, prin grija prof. univ. dr. Raoul Șorban. Colecția de arheologie cuprinde descoperiri arheologice realizate pe teritoriul municipiului Dej, dar și în împrejurimile orașului. Piesele descoperite pot fi clasificate în funcție de epoca cărora aparțin după cum urmează: preistorie - din această perioadă au fost descoperite și se află în muzeu mai multe piese litice (lame din silex, topoare din piatră cioplită sau șlefuită, dălți și răzuitoare din piatră, brăzdare de plug, greutăți din piatră, mojar și piuliță din piatră), fragmente de vase ceramice, greutăți din ceramică și alte ustensile din os sau corn. O categorie aparte o constituie resturile fosile ale unor mamuți: defense, molari și oase. Epoca bronzului este bine reprezentată în colecția muzeului și are în inventar diferite piese de bronz: topoare de diferite tipuri și mărimi, seceri, lame de cuțit, brățări simple sau spiralate, inele, verigi, vârfuri de lance, piese de harnașament și chiar material brut neprelucrat (cocă de bronz). Alte descoperiri din epoca bronzului costau din fragmente de vase din ceramică și greutăți din ceramică pentru războiul de țesut. Din perioada clasică (daco-romană) se păstrează în muzeu vase ceramice, urne funerare, obiecte și unelte din fier. Cele mai multe piese le reprezintă inscripțiile romane (altare votive sau funerare), fragmente arhitectonice, tuburi ceramice de aducțiunea apei, fragmente ceramice, opaițe, arme, monezi și alte obiecte. Toate aceste piese au fost descoperite în castrul roman de Cășeiu - Samum, aflat la 6 Km de Dej. Epoca prefeudală este mai slab reprezentată din cauza lipsei unei cercetări arheologice sistematice în zona Dejului. Totuși există descoperiri izolate importante, ar fi de amintit opaițul de bronz cu însemne creștine (crucea și porumbelul - simbolul Sfântului Duh), datat în secolul al IV-lea, acesta se află în colecția Muzeului Național de Istorie din București Colecția de istorie cuprinde mai multe categorii de obiecte muzeistice: steme și blazoane nobiliare sculptate în piatră, arme și echipament militar (săbii, iatagane, vârfuri de lance, halebarde, flinte, puști, pistoale, căști, lăzi de campanie etc.) din diferite perioade istorice, lăzi de breaslă, unelte ale meșterilor, steaguri, ștampile și convocatoare de breaslă, vase din ceramică, documente istorice originale sau fotocopiate, cărți vechi scrise în limba slavonă, latină, maghiară și germană. Colecția de știință și tehnică în cadrul muzeului există o secție destinată istoriei mineritului - exploatarea sării de la Ocna Dej. Aici pot fi văzute unelte medievale ale minerilor, o balanță veghe de cântărit sarea, o roabă din lemn pentru transportul sării, un scripete pentru urcat sarea la suprafață, lămpi ale minerilor cu petrol, machete ale unor utilaje contemporane, documente fotocopiate care atestă privilegiile primite de mineri de la regii și principii maghiari, imagini din salină. O secțiune bine reprezentată în cadrul muzeului o reprezintă colecția numismatică care numără peste 2.000 de monede, din perioade diferite (secolele XIV - XX). O descoperire aparte, aflată in muzeu, o reprezintă tezaurul monetar descoperit întâmplător la Nireș (în apropierea Dejului), format din 30 de monede de argint. Colecția iconografică este formată din icoane vechi pictate pe lemn din secolele XVIII - XIX. Ele redau reprezentări ale unor Sfinți, Iisus Hristos în diferite ipostaze, Fecioara Maria și alte scene biblice. În Galeria de artă, inaugurată la 4 martie 1972, se organizează expoziții temporare, în special de artă plastică contemporană.