Muzeul Național Cotroceni este o instituție cu caracter memorialistic, axată pe reflectarea istoricului ansamblului Cotroceni, pe evoluția și transformările sale survenite de-a lungul timpului. Partea medievală a Muzeului Național Cotroceni este reprezentată de spațiile construite în timpul domniei voievodului Șerban Cantacuzino (1678-1688). Între 26 mai 1679 și 24 august 1682 – date aflate în inscripția de pe ancadramnetul ușii bisericii și în aceea aflată lângă fresca ctitorilor – au fost ridicate biserica, chiliile călugărilor, palatul domnesc, casele egumenești, ansamblul acestor construcții formând Mănăstirea Cotroceni, reședința ctitorului ei. Actualmente, în cadrul Muzeului Național Co...troceni pot fi vizitate cuhnia (bucătăria) fostei Mănăstiri Cotroceni, trapeza (sala de mese), câteva chilii și două spații aparținând fostului palat domnesc, spații reprezentative pentru tehnica de construcție și pentru arhitectura românească de la sfârșitul secolului al XVII-lea (Pivnița Mare și Pivnița Mică). Începutul epocii moderne a fost marcat, în anul 1821, de așezarea pe platoul Cotrocenilor a taberei lui Tudor Vladimirescu. În timpul revoluției de la 1848, oastea otomană condusă de Fuad-Efendi a ocupat Mănăstirea Cotroceni. Domnia lui Barbu Știrbey (1849-1853) s-a dovedit benefică zonei, domnitorul refăcând și redecorând palatul domnesc care a devenit reședința sa de vară. Totodată, pentru a înlesni legătura cu Capitala, domnitorul Știrbey a tăiat un drum nou, care a secționat marele parc al mănăstirii, despărțind astfel zona domnească de cea a viitoarei Grădini Botanice, ale cărei începuturi datează din 1860. Un moment de referință din istoria secolului al XIX-lea l-a constituit domnia lui Alexandru Ioan Cuza (1859-1866), reședința domnească de la Cotroceni devenind, din 1862, cadrul discuțiilor și deciziilor care au marcat domnia reformatoare a acestuia. Istoria regalității din România este legată și de Cotroceni, principele Carol I de Hohenzollern Sigmaringen folosind, din iunie 1866, palatul domnesc. Din inițiativa sa, în anul 1893 (pe locul fostului palat domnesc – dezafectat în mare parte) a început construcția unui nou palat destinat moștenitorilor coroanei – principele Ferdinand și soția sa, principesa Maria. Arhitectul francez Paul Gottereau a ales pentru noul palat un design original care îl individualizează, fiecare interior încercând să recompună din punct de vedere decorativ un stil supus rigorilor istoriei. După abdicarea forțată a regelui Mihai la 30 decembrie 1947, Palatul Cotroceni a intrat în subordinea Organizației Naționale a Pionierilor înființată în 1949, devenind, de la 1 iunie 1950, Palat al Pionierilor. După cutremurul din 1977, din cauza distrugerilor suferite, au început lucrările de restaurare care au durat aproximativ 10 ani. Din 12 iulie 1991, prin hotărâre guvernamentală, aripa veche a Palatului Cotroceni (în aripa nouă, ridicată începând din 1980, funcționează actualmente Administrația Prezidențială) a fost transformată în muzeu – Muzeul Național Cotroceni, deschis publicului vizitator la 27 decembrie 1991. Astăzi, Muzeul Național Cotroceni, instituție culturală de prim rang în peisajul cultural al Bucureștiului, își propune să continue misiunea sa, aceea de a fi un spațiu al dezbaterii și dialogului artistic, iar pe de altă parte, să sprijine inițiativele privind procesul de restaurare, conservare și valorificare a patrimoniului cultural național, ca modalitate de promovare a identității naționale, în strânsă legătură cu mediul academic și societatea civilă.
Localizare