Clădirea muzeului face parte din complexul arhitectural medieval numit Cetatea Aiudului, situat în zona centrală a vetrei orașului. A fost construită pe latura nordică a zidului de incintă, în stil gotic transilvănean, fiind alcătuită din Turnul Porții, datând din secolul al XIV-lea, și un edificiu adosat laturii sale vestice, pe axa EV, din secolele XVI - XVII. Construit inițial pentru prelații Bisericii romano-catolice, în 1538 este menționat drept castel de către un proprietar cu preocupări militare. În 1556 ajunge în proprietatea principilor transilvăneni, împreună cu restul domeniilor capitlului Bisericii catolice. Între 1613 - 1629 a aparținut principelui Gabriel Bethlen. În funcție de aceste stăpân...iri, edificiul a fost denumit Castelul/Palatul Princiar sau Castelul/Casa Bethlen. Mai târziu va purta denumirea de Casa Nobililor. De-a lungul timpului, clădirea a cunoscut mai multe modificări la acoperiș, la ancadramentele ușilor și deschiderile ferestrelor, mai ales în secolele XVII - XVIII, dar și XIX. În jurul anului 1940 edificiului i-au fost alipite câteva anexe. Clădirea a beneficiat doar de câteva reparații, în urmă cu peste două decenii. Sunt expuse piese de istorie veche și arheologie datând din neolitic până în evul mediu timpuriu: depozite de bronzuri hallstattiene (Cetea, Crizbav, Aiud, Zagon, Șpălnaca I și II), piese scitice și celtice, coiful militar roman de bronz de la Lunca Mureșului, monumente romane epigrafice și sculpturale, obiecte din villa rustica de la Aiudul de Sus. Ca instituție de cultură specifică, muzeul a luat ființă în 1796 sub denumirea de RARITATVM ET RERVM NATVRALIVM MVSEVM, pe lângă Colegiul Academic Reformat Bethlen. Inițial, valorile din domeniul istoriei au fost încadrate în grupa ''rarităților'', împreună cu anumite piese din domeniul științelor naturale. Abia în 1862, prof. Szathmary Karoly organizează prima colecție de antichități, inclusiv obiecte din epoci mai recente. În 1822 ia ființă o colecție numismatică, care în 1863 va fi completată și cu o colecție de monede și medalii a grofului Miko Imre. La dezvoltarea colecțiilor au contribuit substanțial prof. Herepey Karoly - custode al colecției de antichități între 1881 - 1896, ca și Fenichel Samuel - fost angajat al Muzeului de Antichități din București, dar și explorator al Noii Guinee și cercetător al vieții papuașilor. Prin Hotărâre de Guvern, în 1950 muzeul a fost separat de școală, fiind transformat în două instituții de cultură distincte: Muzeul de Istorie și Muzeul de Științele Naturii.
Localizare