Muzeul este adăpostit într-un important edificiu baroc din secolul al XVIII-lea, opera arhitectului german Johann Eberhard Blaumann, şi posedă un patrimoniu deosebit de valoros de artă românească şi europeană: pictură, grafică şi artă decorativă (secolele XV - XX). Înfiinţat în anul 1951, muzeul a beneficiat, încă de la constituirea sa, de unele fonduri mai vechi: o mică parte din colecţia de curiozităţi, orfevrărie, piese de mobilier şi artă plastică europeană, provenind de la Muzeul Ardelean şi mai ales colecţia cunoscută sub numele &quo...t;Pinacoteca Virgil Cioflec". De numele lui Virgil Cioflec (1876 - 1948), autor al unor monografii de referinţă dedicate pictorilor Ştefan Luchian (1924) şi Nicolae Grigorescu (1925), precum şi al unor scrieri pertinente despre artă publicate în presa vremii, se leagă un act de cultură de mare însemnătate pentru viaţa Clujului interbelic: donarea colecţiei sale de artă românească, Universităţii Clujene (1929 - 1930). Deschiderea către public a pinacotecii Virgil Cioflec (1933) însemna, de fapt, deschiderea la Cluj a primului muzeu de artă românească modernă, al cărui succesor a devenit Muzeul Naţional de Artă Cluj. Alcătuită cu pasiunea şi competenţa cunoscătorului capabil să preţuiască valorile consacrate (Nicolae Grigorescu, Ştefan Luchian, Dimitrie Paciurea) şi să susţină cu clarviziune afirmarea talentelor autentice (Theodor Pallady, Camil Ressu, Vasile Popescu, Jean Al. Steriadi, Lucian Grigorescu, Oscar Han, Cornel Medrea), Colecţia Virgil Cioflec reprezintă şi astăzi nucleul valoric al patrimoniului Muzeului Naţional de Artă Cluj. Amplificarea fondului muzeal s-a realizat în anii care au urmat înfiinţării lui, pe seama unor transferuri, donaţii şi achiziţii. Operelor de artă transferate de către Ministerul Culturii, Muzeul Naţional de Artă Bucureşti şi Administraţia locală (Barbu Iscovescu, Constantin David Rosenthal, Theodor Aman, Gheorghe Tattarescu, Gheorghe Panaitescu Bagdasare, Carol Popp de Szathmary, Ioan Andreescu, Karl Storck) li se adaugă un fond însemnat provenind de la Filiala Cluj a Academiei Române (1971). Cuprinzând piese importante de artă din Transilvania (pictori necunoscuţi din secolele XVIII - XIX, Franz Neuhauser, Joseph Neuhauser, Franz Anton Bergman, Koreh Sigismund, Szathmari Gati Sandor, Simo Ferenc), acest fond a contribuit substanţial la conturarea unei fizionomii a patrimoniului. Spaţiul de la etajul palatului este destinat Galeriei Naţionale. În anul 1990, Galeria Naţională a fost închisă pentru reorganizare, impusă atât de starea avansată de degradare a edificiului, cât şi de nevoia de a organiza expunerea permanentă în funcţie de noile cercetări şi de piesele achiziţionate sau donate în ultimul timp. Galeria Naţională, redeschisă pentru public în luna ianuarie 1996 propune o sinteză de patru secole de artă românească cu un accent firesc pe fenomenul artistic din Transilvania: Altarul de la Jimbor (secolul al XVI-lea), pictură Biedermeier, artă stil 1900, avangarda, artiştii legaţi de Şcoala Superioară de Arte Frumoase şi de Centrul Artistic Cluj: Alexandru Popp, Szolnay Sandor, Pericle Capidan, Catul Bogdan, Aurel Ciupe, Romul Ladea, Petre Abrudan, Tasso Marchini, Alexandru Mohy, Szervatius Jeno, Theodor Harsia, Kovaks Zoltan, Nagy Albert, Anton Lazăr, Virgil Fulicea, Constantin Dinu Ilea, Ioan Sima, Egon Mark Lovith.