Muzeul Zoologic, parte a Universităţii "Babeş-Bolyai", este adăpostit la parterul clădirii în care se află Facultatea de Biologie. Planul după care a fost construită această clădire este identic cu cel al Institutului de Zoologie din Napoli şi a fost ridicat în jurul anului 1912. Înfiinţat în 1859, ca o secţie a Muzeului Ardelean, muzeul şi-a sporit treptat zestrea, numărând în prezent peste 200.000 de piese. Un rol deosebit, l-a avut şi Expediţia Română Transafricană din 1971, la care au participat şi cercetători clujeni şi de pe urma c...ăreia s-au putut face numeroase completări cu piese exotice originare africane. Muzeul Zoologic este format din mai multe colecţii ştiinţifice de animale (colecţia malacologică Biltz, colecţia lepidopterologică Franzenau, colecţia de izopode Radu etc.). Ca valoare ştiinţifică şi după numărul de exemplare conservate, muzeul se situează pe locul al doilea, după Muzeul "Gr. Antipa", din Bucureşti. Muzeul este împărţit în trei zone: expoziţia propriu-zisă, ce cuprinde un număr mare de vertebrate şi nevertebrate, expuse izolat sau în diorame şi microdiorame care reproduc cadrul natural; colecţiile ştiinţifice, care cuprind peste 300.000 exemplare de animale (din care majoritatea sunt insecte), şi care sunt accesibile doar specialiştilor; rezerva muzeului, a cărui material biologic este expus temporar sau se completează expoziţia. Exponatele se prezintă sub mai multe forme de conservare împăiate, uscate, preparate în lichide conservante şi schelete. Piesele expuse, sunt aranjate atât în ordine filogenetică, reflectând de la simplu la complex evoluţia regnului animal, cât şi sub formă de diorame, arătând în acest fel interrelaţiile dintre speciile care formează lumea animală. Pe lângă speciile autohtone, o mare parte din exponate sunt din fauna exotică, cum este de exemplu, colecţia de corali, scoica-de-perle (Meleagrina margaritifera), scorpionul african (Pandinus imperator), fluturele migrator Monarh (Danaus plexipus), o varietate întreagă de stele-de-mare, peşti Dipnoi, peştele-electric african (Malapterurus electricus), mâna Sfântului Petru (Zeus Faber mauritanicus), şarpele sud-american surucucu (Lachesis atrox), o specie de şarpe marin (Pelamis bicolor), dropia-gulerată (Chlamydotis undulata), găinuşa de deşert (Sierrapthes paradoxus), pasărea paradisului (Paradisea apoda), tucanul (Ramphasthos toco), cangurii (Protemnodon rufogrissea), ursuleţul-spălător (Procyon lotor), girafa (Giraffa camelopardalis), mangusta (Herpestes ichneumon), grupul de feline mari (Felis leo, F. tigris, Panthera onca) şi multe altele. De asemenea avem expuse şi animale care reprezintă rarităţi, specii dispărute, sau endemisme, ca de exemplu nautilul (Nautilus sp.), relict din era primară, care se găseşte doar in Oceanul Pacific, (Lymulus polyphemus) singura formă actuală din grupul demult dispărut al Trilobiţilor, asperetele (Romanychtis valsanicola), care se găseşte doar în apele râului Vâlsan şi câţiva afluenţi, tuatara (Sphenonon punctatus) care trăieşte în Noua Zeelandă şi care este rudă cu reptilele preistorice, pasărea kiwi (Apterix oeweni) tot din Noua Zeelandă, porumbelul-evantai (Goura victoria) vulturul-bărbos (Gypaetus barbatus) şi vulturul pleşuv (Aegypius monachus) ambele specii dispărute definitiv din fauna ţării noastre, ornitorincul (Ornithorhynchus anatinus) şi echidna (Zaglosus brujnei) din Australia. Aspectele comportamentale ale vieţii animalelor sunt relevate în mai multe moduri. Spre exemplu, avem expuse insectare tematice în care sunt arătate variaţiile de talie ale fluturilor în anotimpul ploios şi secetos, aspecte de homocromie copiantă şi mimetism la fluturi şi larve şi de asemenea etape ale elaborării firului de mătase la fluturele-de-mătase (Bombix mori). De asemenea, viaţa păsărilor de stufăriş, cu tipurile de cuiburi pe care acestea le construiesc, precum şi diorama cu fauna câmpiei Bărăganului, alcătuiesc o zonă informaţională sugestivă. Exemplarele de colibri, atrag atenţia prin variaţia coloritului schimbător în funcţie de lumina care cade pe corpul lor cât şi prin felul cum se hrănesc. De un interes deosebit este şi microdiorama în care se află expuşi grangurii (Oriolus oriolus). Aici este prezentat atât fenomenul de dicromism sexual, precum şi locul în care este construit cuibul şi ponta. O dioramă deosebit de reprezentativă este şi cea în care este arătată lupta pentru existenţă pe timp de iarnă într-o pădure din zona noastră, şi care alcătuieşte totodată un spaţiu explicativ bine documentat. În ceea ce priveşte colecţiile ştiinţifice, acestea sunt depozitate în majoritate într-o sală. Mai există însă şi colecţii tematice expuse în sălile muzeului.